MOTO:
„Natura! Suntem înconjuraţi de ea, îmbrăţişaţi de ea – imposibil să scăpăm de
îmbrăţişarea ei, imposibil să pătrundem mai adânc în tainele ei… Creează forme
mereu noi. Ce există acum n-a mai existat niciodată mai înainte. Ceea ce a
existat e de domeniul trecutului, totul este nou şi în acelaşi timp vechi…
Trăim în mijlocul naturii şi totuşi suntem străini de ea. Ne vorbeşte continuu
dar nu-şi trădează secretul faţă de noi. Acţionăm în permanenţă asupra ei dar nu
avem nici o putere…
Clădeşte
mereu, dărâmă mereu dar atelierul ei nu poate fi găsit.”
W. Goethe – Fragment
asupra naturii
INTRODUCERE
Cu
toate că am ajuns în mileniul al III - lea şi ţara noastră beneficiază de
condiţii naturale deosebite, noi românii ne aflăm într-o criză profundă pentru
a cărei rezolvare este necesară o schimbare radicală a concepţiilor în toate
domeniile de activitate. În acest sens se impune reconsiderarea unor specii din
flora spontană care pot deveni resurse importante pentru economie şi mediul
ambiant.
Situaţia pe plan mondial este şi ea
critică, de aceea “Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul Înconjurător şi
Dezvoltarea” de la Rio de Janeiro a abordat problemele deşertificării şi a avut
ca urmare adoptarea la Paris, la 17 iunie 1994 a ”Convenţiei privind combaterea
deşertificării” intrată în vigoare la 26 decembrie 1994.
În România, Legea nr. 451 din 8
iulie 2004 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la
Florenţa la 20 octombrie 2000, stipulează că statele membre ale Consiliului
Europei, definesc o serie de principii care stau la baza politicii referitoare
la mediul ambiant reprezentat de peisaj:
- scopul Consiliului Europei este de a
realiza o mai bună cooperare între membrii săi în vederea protejării şi
promovării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun şi
că acest scop este atins, în particular, prin acorduri în domeniul economic şi
social;
- se impune o dezvoltare durabilă bazată pe
o relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile
economice şi mediu;
- peisajul participă într-o manieră
importantă la interesul general în ceea ce priveşte domeniile: cultural,
ecologic, de mediu şi social şi constituie o resursă favorabilă pentru
activitatea economică, ale cărui protecţie, management şi amenajare
corespunzătoare contribuie la crearea de locuri de muncă;
- peisajul contribuie la formarea
culturilor locale şi că acesta este o componentă de bază a patrimoniului
natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană şi la
consolidarea identităţii europene;
- peisajul este o parte importantă a
calităţii vieţii pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale,
în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în
spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele
obişnuite;
- evoluţiile tehnicilor de producţie
agricolă, silvică, industrială şi minieră şi politicile în materie de amenajare
a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism şi agrement, precum
şi schimbările economice mondiale continuă în multe cazuri să accelereze
transformarea peisajelor;
- există o voinţă publică de a se bucura de
o calitate crescută a peisajelor şi să joace un rol activ în transformarea lor;
- peisajul este un element esenţial al
bunăstării sociale şi individuale şi că protecţia, managementul şi amenajarea
acestuia implică drepturi şi responsabilităţi pentru fiecare;
- sursele legale existente la nivel
internaţional în domeniul protecţiei şi managementului patrimoniului natural şi
cultural, de amenajarea teritoriului, de autonomia locală şi cooperarea
transfrontieră, sunt legate în special de Convenţia privind protecţia
habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice din Europa (Berna, 19 septembrie
1979), Convenţia privind protecţia patrimoniului arhitectural european
(Granada, 3 octombrie 1985), Convenţia europeană privind protecţia
patrimoniului arhitectural european (revizuită) (La Valletta, 16 ianuarie
1992), Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a
colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale (Madrid, 21 mai 1980) şi de
protocoalele adiţionale la aceasta, Carta europeană a autonomiei locale
(Strasbourg, 15 octombrie 1985), Convenţia privind diversitatea biologică (Rio,
5 iunie 1992), Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi
natural (Paris, 16 noiembrie 1972) şi de Convenţia privind accesul la
informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie
pe probleme de mediu (Aarhus, 25 iunie 1998);
- diversitatea şi calitatea peisajelor
europene constituie o resursă comună pentru protecţia, managementul şi amenajarea
cărora este necesară cooperarea.
Există cadrul legal internaţional pentru ca
să să instituie un instrument nou, consacrat în mod exclusiv protecţiei,
managementului şi amenajării tuturor peisajelor europene.
Obiectivele sunt: promovarea protecţiei
peisajelor, managementul şi amenajarea acestora şi organizarea cooperării
europene în acest domeniu.
Cătina
albă poate deveni soluţia României pentru a ajunge la rezolvarea amenajării
peisagistice, în condiţiile obţinerii de venituri substanţiale care pot fi o
rezolvare a actualei crize din agricultura românească.
Un
aspect îmbucurător din legislaţia românească este faptul că se acordă din ce în
ce mai multă atenţie cătinei, un exemplu îl găsim în Ordinul Ministrului
Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1198 din 25.11.2005 pentru actualizarea
anexelor 2,3,4 şi 5 la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 236 din
2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale a florei şi faunei ălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 din 2001.
Astfel
la cod 2160 figurează „Dune cu Hippophae rhamnoides L.”
Pentru
soluţionarea aspectelor semnalate mai sus lucrarea de faţă urmăreşte
prezentarea realizărilor de până acum în cercetarea privind cătina albă şi
propuneri concrete pentru ca această specie să devină o importantă resursă
pentru protecţia mediului şi economia sănătăţii umane.
În
vederea valorificării resurselor naturale ale României în perioada postbelică
s-au întreprins cercetări asupra arbustului fructifer Hippophae rhamnoides L.
(cătina albă). Interesul de atunci şi de acum pentru acest arbust se datorează
următoarelor însuşiri extrem de valoroase:
-
fixator si consolidator al terenurilor celor mai degradate datorită capacitaţii
mari de drajonare;
-
este o plantă pionieră deoarece ameliorează solul prin capacitatea de a asimila
azotul atmosferic direct prin bacterii simbionte situate în rădăcini;
-
fructele conţin numeroase vitamine valoroase, astfel cătina albă are de două
ori mai multă vitamina C decât măceşele, cunoscute anterior ca cele mai bogate în această vitamină.
Conţinutul în carotină (provitamina A), acidul citric şi manită este mai mare
de 10 -15 ori decât la lămâie (550 – 900 mg la 100 g suc);
-
vitamina E care revitalizează organismul uman se găseşte în uleiul de cătină
într-o cantitate mai mare (200 mg %) decât la toate speciile pomicole şi mai
mult decât în soia (120 mg %), porumb (100 mg %) şi floarea soarelui (100 mg
%);
-
în fructe se mai găsesc vitaminele P, B1, B2, A, K, F, etc. Vitamina F apără
celulele umane contra cancerului şi iradiaţiilor;
-
vindecarea rănilor este grăbită de uleiul fructelor de cătină;
-
în fructele de cătină s-au identificat 15 microelemente ( fier, mangan, bor,
aluminiu, titan, etc. );
-
din fructe se pot obţine numeroase produse alimentare: suc, vin, gem asociat cu
cireşe şi prune, unt, etc.;
-
in industria farmaceutica s-au preparat numeroase medicamente pentru vindecarea
ţesuturilor iradiate, boli de stomac şi ca narcotic;
-
plantele de cătină au o mare valoare decorativa datorita contrastului culorii
albicioase a plantei precum şi a culorii portocalii a fructelor, cu verdele
închis al coniferelor;
-
cu plantele de cătină alba se înfiinţează garduri vii impenetrabile pentru
livezi, care le apără de infiltraţiile iepurilor;
-
la marginea însorita a perdelelor de protecţie se recomandă a se planta cătina
albă;
-
este folosită în gospodărie pentru colorarea în galben a lânii şi a
pânzeturilor.
„Din
cele mai vechi timpuri omul a avut preocupări deosebite pentru a pătrunde în
tainele vieţii plantelor. Le-au fost studiate structura, morfologia,
fiziologia, ecologia şi evoluţia şi o dată cu acestea utilitatea. Secretul
vieţii lor, intimitatea proceselor biochimice desfăşurate la nivelul celular şi
subcelular, în contextul organismului ca întreg, au fost în mare parte
dezlegate dar au mai rămas încă necunoscute pe care omul le poate elucida
printr-o constantă perseverenţă şi exigentă preocupare. Se cunoaşte astăzi că
viaţa tuturor animalelor şi a omului depinde de existenţa plantelor, guvernând
legi severe şi exacte ale echilibrului biologic. Ele sunt singurele capabile să
transforme materia anorganică în materie organică , purifică aerul de bioxidul
de carbon şi îl improspătează cu oxigen, absolut necesar respiratiei lor ,
animalelor şi omului , servesc ca hrană pentru animalele fitogene şi om , sunt
materie primă pentru multe procese tehnologice industriale...Multe specii de
plante sunt folosite la amenajarea parcurilor, scuarurilor, grădinilor publice
ce servesc drept spaţii de odihnă şi destindere... frumuseţea şi varietatea
florilor ...coloritul contrastant al frunzelor...înobilează sufletul uman cu
gingăşie”.
Acest
citat din introducerea la enciclopedia dedicată plantelor de Constantin Pârvu,
„Universul plantelor” (220), pentru a demonstra că practic toate avantajele
plantelor în general le putem obţine de la specia care face obiectul acestei
lucrări, cătina albă.
