Inainte de al doilea razboi mondial invatamantul agronomic la noi era aproape inexistent. Latifundiarii de atunci preferau ingineri nemti, austrieci si de alte natii, nu ca erau brici ci ca sa fie siguri ca acestia nu se inhaiteaza cu taranii si le dijmuiesc recolte. Cu banii obtinuti din ele multi creand acel fenomen de absenteism adica de tocare a muncii amaratilor prin paradisurile occidentului. Garile sunt si azi la distante mari de sate pentru ca magaziile cu cereale sa se poata apara cu cativa militari cu cartuse de razboi pe cand in sat ar fi fost mai usor ca taranii sa jecmaneasca la revoltele care nu erau rare proprietatea "privata". In 1957, tatal meu cu scoala medie viti - vinicola de la Dragasani a absolvit si Facultatea de Horticultura din cadrul Institutului Agronomic "Nicolae Balcescu" la Bucuresti find printre seriile de specialisti care au faurit agricultura moderna romaneasca, creand acea "Gradina a Maicii Domnului" cu care ne mandream atata. Am absolvit si eu voind sa ii calc pe urme in 1983 aceeasi facultate. Din pacate bilantul nostru al celor care am absolvit atunci e dureros, iadul de acuma, permanenta criza cu furaciunile vesnicei tranzitii din ultimii 26 de ani nu ma pot face sa fiu la fel de mandru cum era tatal meu de aceasta absolvire, cu toate ca am fost apreciat aici, sustinand un curs facultativ de terminologie agrara 2000-2006, completandu-mi pregatirea cu studii aprofundate 1999-2000, privind economia si gestiunea mediului si o teza de doctorat 2002-2006 dedicata catinei albe. Am strabatul de ziua mea in aerul fierbinte al jumatatii lui iunie cand soarele impunge prin cerul strabatut de poluantele vajnice avioane menite sa ne apere de altceva dar nu de raul din noi, soarele fara nici o perdea de ozon sau ce era inainte care arde necrutator tot ce intalneste in calea razelor sale. M-a bucurat noua infatisare a complexului cu bisericuta, gradina botanica ce nu mai e o colectie stiintific alcatuita de plante dar nici mizeria de dupa revolutie ci un cochet parc. Cladirea Catedrei de Chimie si Agrochimie si cea a Facultatii de Imbunatatiri Funciare azi din pacate devenite distrugeri fonciare. Un umil pelerinaj acolo unde doua generatii in vartejul vietii si al contemporaneitatii am primit din harul unor oameni de mare valoare care fac din aceste locuri un panteon al ceea ce a fost stiinta agronomica romaneasca. Pacat ca totul s-a frant din interese meschine, tezaurul genetic adunat cu truda de profesorii nostri nu mai exista azi ranjesc acolo in soarele ucigator supermarket-uri si complexe imobiliare. Fiecare este ce este, asta suntem cu asta ne infatisam la judecata istoriei. Un parjol, un iad pentru urmasi deoarece experimentele paguboase efectuate de scursorile poporului asta ne-au adus aici dar nu e nimic, mergem inainte. Doar acest profesor necrutator, natura ne penalizeaza cu biciul ei de puhoaie de apa noroioasa, viituri, munti care vin la nu la Mahomed ci la pacatosii care s-au uitat prostiti cum nemernicii le-au furat fratele adica acel codru ajuns acum doar de poveste. Cine mai are timp de povesti, toti scruteaza lumea virtuala cu ce au la indemana...Animale de la vecinii belicosi sunt roase de cele mai mizerabile boli etc. etc. O zi ce am vrut-o plina de recunostinta si amintiri care insa m-a coplesit de durere, chiar daca aspectul complexului studentesc e chiar minunat...
Foto Prorocu Valentin George
