marți, 29 august 2017

Corcodusul

V. Sonea este un nume de referinta al stiintelor agronomice romanesti. In 1957 aparea la Editura Academiei RPR, monografia Mirobolanul (Corcodusul).




Din nefericire ca si visinul turcesc (din aceeasi specie) corcodusul a fost tratat doar ca o specie pretabila si valoroasa ca portaltoi. 

In comuna Clejani judetul Giurgiu si nu numai am intalnit varietati cu fructe foarte mari, aroma si consistenta in general a fructelor fiind cel putin pentru mine preferabile mai ales la compoturi. Sunt mandru ca am contribuit cu lucrarea de diploma la extinderea ariei de cercetare privind speciile pomicole valoroase, in haosul de acum cand tezele de doctorat si lucrarile stiintifice sunt "studiate" pe salarii grele de specialisti in scopul aflarii daca sunt plagiate sau nu... Tezaurul stiintific romanesc, ramane cu tot efortul de a distruge ce e valoros, si ca intotdeauna natura schilodita de data aceasta de un om nemaipomenit de dement dar puternic va aduce ziua cand toata aceasta era intunecata dominata de informatii inutile si fapte distructive va lasa in urma o lum care va trebui sa caute pentru supravietuire ce este cu adevarat important precum aceste cercetari minutioase si valoroase ale agronomilor romani din trecut.
Pe FB am prezentat: Corcodusul o specie ignorata astazi raspuns: Gabriela Negacinschi - (Italia) Nuuu. Eu gasesc pe aici si culeg ca o capra. Le-am facut si bors acrit cu corcoduse. Italienii le zic rusticane. Am vazut lume care le culege, dar putini recunosc ca le manca, mai putini le mananca si acum. Chiar si ai nostri uità ca aveau curtile pline. Globaluzare? Puturosenie? Prefera fructele si legumele cat mai mari. Sa cumperi portocale in August cand sunt coapte aproape toate fructele pamantului, e strigator la cer.

duminică, 23 iulie 2017

De ce e cum e?


Birocrati, politicieni, politruci, „experti” politici si mari „specialisti” ai zilei lupta din toti rarunchii ca sa apere Pamantul de dezastru. Dezastrul e adus chiar de capitalismul turbat datorita caruia toata liota asta de nemernici mananca o paine, vorba vine, mananca banii pamantenilor facand cu totul altceva decat se vaicaresc ca fac si totodata aparand interesele celor care ii au ca slugi distrugand ora de ora, zi de zi ce mai e pe Planeta Albastra. De fapt era normal verde cu albastrul marilor si oceanelor totul albastrit de ozon si ce mai compunea atmosfera ei de alta data... dar in curand va fi galbejita ca in bolnav de icter. Cine e de vina, evident Ceausescu !
Da, am luat la conspectat un manual abia tiparit cand eram student, lucrare coordonata de Ion Ceausescu, scrisa de Mircea Balasa, de fostul meu profesor un mare specialist Valentin Voican, Petre Savitchi, Grigore Radu si Nistor Stan. Ca referent stiintific fiind decanul Facultatii de Horticultura cand eram student Elena Florescu, deci gurile rele au ce comenta... Lucrarea aparuta la Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1980 este Legumicultura Generala si Speciala. Acolo exista un Capitol 5 Ecologia plantelor legumicole scris chiar de fostul meu profesor din pacate plecat dintre noi (pag. 150-214)
Cei care cred ca agricultura si fotbalul pot fi facute de oricine se insala. Si rezultatul dupa peste 25 de ani de aplicare a acestui slogan se vede...
Pe scurt autorul arata in subcapitole speciale ca plantele in general, deci si cele legumicole depind de caldura, lumina, aer si gaze, sol si hrana ( elemente nutritive) si evident de apa.

Un papa a numit Romania Gradina Maicii Domnului, invidios se pare. Daca am compara datele din anii 70 care au fost utilizate in lucrare si ce e azi, chiar zilele acestea, putem fi deplin edificati. Au reusit nemernicii poate nestiutori ajunsi diriguitori sa ne transforme din gradina in iad. La puzderia de informatii despre cu cine s-au mai incurcat VIP-urile de carton, advertising-ul criminal ca si armele desfasurate peste tot, ce ar mai interesa pe cineva ca fotosinteza si respiratia plantelor depind de temperatura habitatului respectiv, ca fiecare fenofaza a dezvoltarii plantei are un interval optim de temperatura, extremele duc la ce mancam azi uneori produse frumoase pe dinafara dar verzoase si de nemancat pe dinauntru. Lumina si compozitia ei au de asemenea efecte in functie de un interval optim si produce aceleasi daune daca nu corespunde cerintelor plantei. Aerul si gazele (oxigenul, bioxidul de carbon, amoniacul) sunt in aceeasi interelatie cu calitatea productiei. Solul de fapt majoritatea azi parloaga in asteptarea investitorilor, nutritia facuta fara discernamant de afecteaza pana si apa freatica. Apa e poate cred eu principala cauza a transformarii in iad. Au venit venetici care au denigrat ce facusera atatia specialisti de valoare ca e o mare risipa cu irigarea prin aspersie. S-a furat totul ca daca nu era eficient macar sa profite smecherii sa faca o mica chiverniseala din distrugerea muncii unui popor timp de zeci de ani. Acuma toti plang ca nu avem irigatii!! Soiurile folosite de producatorii traditionali sunt ”romanesti” dar aduse de aiurea ca sa se preteze la irigarea prin picurare! Serele de hectare intregi de la Isalnita spre exemplu sunt acum amintire. Efectul lor de fata morgana cand le priveai din tren e dus ca si productiile. Ei bine nu stiu daca intuitiv sau in urma unor cercetari masa de vapori care se „irosea” conform groparilor agriculturii romanesti tinea locul padurilor care de pe la 1850 o data cu Comisia Dunarii si cu intreprinzatorii acelor vremi care tineau taranii in mizerie crunta au luat drumul pe plute intai pe Siret si Bistrita apoi pe Dunare spre santierele care au construit caile ferate care au impanzit atunci Europa. Asa prin abia acum vizibila imagine a romanului care si-a taiat la propriu si la figurat prin capitalistii verosi care se lauda azi marii istorici ca stabileau pretul cerealelor am ajuns cu lovitura data aspersiei la ce avem azi: climat nebun, legume fara gust, chiar daca sunt „romanesti”, terenuri parloaga si pe langa soselele cu milioane de masini aceste parloage sunt in asteptarea a ce va sa vina. Parloaga e si terenul de langa market-uri, ambasade, banci ca doar nu mai conteaza impresia de care, citeam candva ca iarba intretinuta in jur emana prosperitate si incredere pentru cel care urma sa fie sau era client. A fost o data deci un meleag de basm, cu apa la discretia insetatului, cu oameni oropsiti de istoria la rascruce de imperii dar harnici si ospitalieri unde si cu ajutor de somaj veneau la recreere vest germani, italieni, francezi, unii familisti sau pensionari altii aburitori de tinere pentru care munca era o rusine. Acum e cum e. Am reusit sa va explic citand un pic din Ceausescu si Elena si multi alti oameni de stiinta valorosi candva de ce e cum e?    

duminică, 9 iulie 2017

Scurt istoric

In 1982 la cercul de pomicultura al IANB Bucuresti, in calitate de studenti domnul profesor Cepoiu Nicolae ne-a prezentat o preocupare noua la acea vreme in sensul introducerii in cadrul plantatiilor pomicole a unor specii valoroase care nu au beneficiat de atentie din partea specialistilor pana atunci. Era si catina printre ele.
Am aderat la aceasta idee, in acest sens am abordat in cadrul lucrarii de diploma o specie utilizata ca portaltoi, visinul turcesc studiat de mine in zona de nord a Dobrogei, aratand se pare fara alte efecte ulterioare multiplele avantaje pe care le poate oferi tratat ca o eventuala planta in culturi pomicole de sine statator nu ca portaltoi.
Prezint mai jos manualul de pomicultura in care domnul profesor Cireasa Victor a prezentat catina pentru prima data ca specie pomicola.











Aceasta tratare deosebita a speciei nu este fara urmari, acum doi dintre principalii producatori de fructe si material saditor sunt fosti studenti la Institutului Agronomic Iasi care au urmat calea deschisa de profesorul lor de pomicultura domnul profesor Cireasa Victor.
Un alt producator de material saditor si fructe de catina este tot unul din fostii studenti ai domnului profesor Cireasa Victor:
S.C. Fructex S.A.
Calea Romanului, 237 Bacau, Romania
Telefon: 
(+4)0728.074.471 
(+4)0728.074.470 

Fax: 
(+4)0334.414.460 

Email: 
fructex_sa@yahoo.com

In spiritul liniei trasate in anii 80 institutia principala in domeniul pomiculturii a beneficiat de aportul unor oameni de valoare care si-au dedicat viata catinei albe, rezultatele muncii lor si a celor formati de ei.
ICDP PITEŞTI - MĂRĂCINENI
ADRESĂ: 
Localitatea Mărăcineni, str. Mărului nr. 402, Cod 117450, jud. Argeş 
Căsută poştală: Piteşti OP-1, CP -73, Cod 110006
Telefoane:
DIRECTOR GENERAL - MIHAIL COMAN: +40 248 27 82 92
DIRECTOR ŞTIINŢIFIC - DORIN SUMEDREA: +40 248 27 85 19
DIRECTOR TEHNIC - RĂZVAN POPESCU: +40 248 27 88 89 
CONTABIL ŞEF - ALEXANDRINA BEBU: +40 248 27 89 85
CENTRALĂ: +40 248 27 80 66; +40 248 27 83 99
Fax: +40 248 27 84 77
FERMA NR. 2 Maracineni, Pepinieră pomicolă: +40 248 27 83 98
FERMA NR. 3 COLIBASI, Producţie fructe (măr, prun): +40 248 26 04 00
MAGAZIN – NEDELCU IULIANA: +40 248 27 83 98

Email:
 
office@icdp-pitesti.ro



Punct de vedere dendrofloricol

În Dicţionar dendrofloricol dr. ing. Milea Preda prezintă:

Hippophae L., cătina albă, cătina de râu, fam. Eleagnacee, gen originar din Asia şi Europa, 2 specii, plante dioice, flori mici, nesemnificative, perigonul cu 2 foliole, 4 stamine, frunze înguste.
Hippophae rhamnoides L. specie care înfloreşte primăvara, flori mici, apar înaintea înfrunzirii, galben verzi, nesemnificative, fructul, bacă falsă, globuloasă, cărnoasă, galbenă portocaliu, rămâne iarna pe ramuri, frunze linear lanceolate, argintii, alterne, peţiolate, cu marginea întreagă. Arbust sau arbore de talie mică, cca. 6 m. înălţime, alburiu, foarte ramificat. Lujeri cenuşiu argintii, spinoşi, păroşi, cei laterali puternic spinoşi.
Folosire: apreciat ca arbust decorativ pentru coloritul frunzelor şi al fructelor care rămân pe ramuri până în primăvară. Se plantează în grupuri sau se foloseşte pentru garduri vii (căci suportă tăiatul) şi la fixarea taluzurilor deoarece drajonează şi lăstăreşte viguros). Ramurile cu fructele sale frumoase servesc la aranjarea vaselor în vitrine şi holuri.


Înmulţire: prin seminţe, imediat după recoltare sau primăvara, după o stratificare de 3 luni, prin marcotaj după muşuroire, prin butaşi, folosind lujerii lignificaţi şi prin drajoni.