Dobrogea de Nord

Istoria unei autodistrugeri

Teritoriul din Nordul Dobrogei, datorita vegetatiei luxuriante care se gasea in zona deluroasa, fosta muntoasa si in Delta Dunarii, a istoriei sale zbuciumate, fiind un permanent hotar natural intre mari imperii, a ramas mult timp greu accesibil oamenilor. Bogatia baltilor, a Deltei, a batranului Danubiu a facut ca hrana si transportul localnicilor, militarilor, negustorilor, marinarilor, dregatorilor si servitorilor acestora, lotrilor si scursorilor societatii care gaseau aici un refugiu sigur, sa fie asigurate cu efort minim. Nu se poate vorbi de agricultura decat in secolul al XIX lea cand au loc primele colonizari masive si ulterior cand dezvoltarea económica si politica a Principatelor accelereaza exploatarea salbatica a padurilor.

In „Excursiune agricola in Dobrogea” Ion Ionescu de la Brad arata ca mocanii din Ardeal si in mod sigur si cazacii adusi de turci inainte, defrisau suprafete intinse care peste 2-3 ani, deoarece deveneau nisipoase erau abandonate defrisandu-se altele. Astfel intr-un secol, prin trecerea de la climatul specific codrilor seculari la cel arid de stepa, prin eroziune si folosirea nerationala a pamantului, teritoriul Dobrogei de nord a devenit in scurt timp „tara saraca unde bate vant si creste piatra”. Ion Ionescu de la Brad aprecia ca solutia in conditiile create atunci ar fi irigarea care ar fi putut face posibila o agricultura eficienta.

Infiintarea unor mari sisteme de irigare, in urma unui efort financiar deosebit al statului socialist, distruse sau prost utilizate dupa 1989, iata cauza opririi extinderii agriculturii in nordul Dobrogei programata de regimul trecut. Acum biata Dobroge de nord supusa violent eroziunii solului este tara morilor de vant generatoare de energie electrica, generatoare de campuri electromagnetice cancerigene dar aducatoare de profit european si desertificare...

Existenta in Dobrogea de nord a unor terenuri intinse cu flora si fauna spontana uneori cu caracter de unicat, cuprinzand si Delta Dunarii a fost periclitata in secolul trecut mai ales de actiunea distructiva a pesticidelor. Numai in padurile Ocolului Silvic Niculitel in timpul introducerii unor culturi agricole intensive si a vanatului s-a constatat uciderea a nenumarate caprioare, iepuri, porcii mistreti ajungand in anii 80 pe cale de disparitie.

In urma dezvoltarii industriale a municipiului Tulcea coloniile de pelicani s-au retras mult spre Sulina.

Interesant este deci ca in Nordul Dobrogei, este posibil sa se constate cu date si marturii indubitabile, datorita transformarilor relativ recente fata de restul teritoriului tarii noastre, ca amplasarea actuala a asociatiilor vegetale si faunistice este strans legata de evolutia conditiilor istorice si economice din trecut.

Asa cum am aratat, din timpuri stravechi nordul Dobrogei, situat la periferia marilor imperii otoman si tarist era slab populat desi regiunile aveau bogatii naturale mari.

Populatia rara compusa din militari, graniceri, negustori si mai ales pescari se localiza pe langa cetatile existente Tulcea si Isaccea vechile Aegissus si Noviodunum din antichitate. Asezari mici se intindeau si pe malul darnic al Dunarii. In imparatia stufului si a padurilor de foioase caracterizate si prin prezenta unor liane administratia de atunci nu se incumeta sa patrunda prea mult mai ales ca de multe ori pe aici obisnuiau sa se adaposteasca multi criminali periculosi si alte persoane certate cu legea. Imi amintesc relatarea unui cercetator biolog din Tulcea care prin 1980 povestea ca avea un loc in balta unde dupa ploaie se ducea sa culeaga ciuperci. Trecuse des pe acolo si cand sa faca o noua incursiune a vazut cu uimire puternice forte de ordine dislocate in acea zona. A aflat ca de cateva luni bune acolo salasluia un militar in termen care dezertase plecand din unitate cu trei incarcatoare pline cu munitie de razboi si pistolul mitraliera din dotare. Era patruns de fiori de groaza la gandul ca la o intalnire cu fugarul exista o mare probabilitate sa fie impuscat...

In „Ghidul turistului” scris de un profesor, Moldoveanu, care a folosit harti austriece din 1870, teritoriul comunei Niculitel se mentioneaza ca era acoperit integral de paduri in zona dealurilor si 70-80 % din campie. Batranii satelor sustineau ca bunicii lor ciobani ardeleni sau munteni stabiliti prin 1850-1870 au gasit tot sesul ocupat de paduri masive de stejari. Acestea fusesera mult timp sub protectia imparatiei turcesti care le proteja dupa pilda puterilor apusene, ca rezerve. Aici exista un „sultanac” (gradina imparatului) unde „nici pasarea cerului nu putea trece”. De aici nu se se scotea decat balageaua, excelent lemn de stejar care prin Tulcea si Isaccea lua drumul spre centrul imperiului sau din care se obtinea renumitul mangal. Padurile de tei erau apreciate pentru mierea neintrecuta, folosita si in prepararea unor dulciuri traditionale, care alaturi de mangal era la mare pret. Slabirea pazei, coruptia, interesele occidentului, trecerea de la administratia militara la cea a ministerului de finante otoman, colonizarile cu cerchezi in anul 1850, (exista localitatea Slava Cercheza), folosirea lemnului de stejar la construirea cailor ferate de compania Strussberg in Principate, regularizarea cursului Dunarii de Comisia Europeana au facut sa se scurga prin porturile Isaccea si Tulcea lemnul acelor paduri nord Dobrogene. In detrimentul acestora se intensifica pasunatul si agricultura. Am aratat ca marele savant Ion Ionescu de la Brad a semnalat ca pamantul defrisat era manos 2-3 ani si devenea apoi nisipos.

Dupa razboiul ruso-turc din 1877 prin pacea de la Berlin Dobrogea revine Romaniei, capitalismul in formare si popularea Dobrogei amplifica defrisarile astfel la reforma agrara din 1922 se defriseaza 30.000 de hectare, prin jafurile turcesti, colonizari, improprietariri si expropieri se pierd 60.000 de hectare de paduri, intr-un secol se injumatateste patrimoniul forestier. Eroziunea se amplifica si astfel de la o vegetatie luxurianta se ajunge la terenuri unde roca este la suprafata. Un alt fenomen care apare il reprezinta alunecarile de teren datorate substratului lutos, in urma ploilor acesta devine alunecos si terenul aflat la suprafata se deplaseaza in aval in cazul existentei unui plan inclinat. Aceasta a fost cauza aparitiei la Niculitel a criptei paleocrestine in urma unei ploi torentiale urmata de o alunecare de teren.

Datorita vegetatiei luxuriante turcii aduceau copii luati cu forta pentru a fi dusi de mici si pregatiti pentru a deveni soldati la Braila unde in secret erau trecuti peste Dunare si drumul strabatut pe meleaguri dobrogene salbatice si ferite de posibilitatea ca parintii sa incerce sa ii ia inapoi a purtat numele de „Drumul Ienicerilor”.

Cele prezentate mai sus au o mare importanta astazi cand au loc transformari pedo-climatice cu urmari tragice pentru Romania si nu numai.

Un prim aspect demn de retinut este ca in conditiile in care puterea administrativa este corupta, prestata de oameni fara nici o pregatire si viziune asupra notiunilor de mediu inconjurator, lege, legislatie, bun simt sau ca si inexistenta au loc actiuni destructive de multe ori cu efecte ireversibile care produc schimbari majore cum este trecerea de la vegetatia luxurianta la stepa supusa desertificarii.

Revista Magazin nr. 9 (3190) din 28 februarie 2019

Profitul individual nu trebuie sa fie criteriul de baza in actiunile care afecteaza bogatiile naturale ale unui stat. Asa cum arata marele savant si patriot Nicolae Balcescu al carui nume l-a purtat pana in 1989 Institutul Agronomic din Bucuresti, interesul national este vital pentru existenta si continuitatea unei natii.

Zona Niculitel si Isaccea a avut o perioada buna prin plantarea vitei de vie, tatal meu fiind fiu de podgoreni din Dragasani repartizat in 1957 ca inginer horticultor la Tulcea, a contribuit la extinderea viilor in zona Isaccea. Umbland pe dealurile de acolo, pentru a culege date pentru lucrarea mea de diploma, am avut marea surpriza sa aflu de la un localnic faptul ca o fantana se numea „Fantana lui Prorocu”...

Fara un suport stiintific bazat pe teoriile si tehnicile moderne de analiza fara o cercetare in slujba interesului national si fara legi bazate pe o astfel de cercetare si asigurarea integritatii bogatiilor si parametrilor naturali normali din aer, apa, sol si subsol de fapt continuarea starii de de normalitate, inseamna ca producem distrugerea totala a cadrului natural, copii nostri si urmasii lor vor consemna in istoria viitoare daca va mai exista, lipsa totala din partea generatiei actuale a ceea ce este pana la urma cea mai mare menire a oricarei vietati, asigurarea perpetuarii in timp si spatiu. Catina alba alaturi de alte specii lemnoase poate fi un remediu important in actuala situatie care daca se continua cu aceasta nepasare si inconstienta cronica deja dupa 25 de ani de incompetenta, minciuna si hotie va duce la fenomene grave care vor afecta in timp si statele puternice, dominatoare acum ale Europei...