Retrologie agrara

                             

     MOTTO:    Nu mi-ar plăcea să fiu ţăran aici.

                                                          Nu numai aici, niciunde.

                                                                   James Clavell- Shogun

ESEU PRIVIND ISTORIA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI

                                                         doctor ing. Proorocu A. Angel

În afara mărturiilor arheologice, extrem de bogate, care atestă vechimea ocupaţiilor agrare pe teritoriul românesc, opera poetului roman Ovidiu rămâne una din primele dovezi transmise în acest sens.

Exploatarea din “agonisita sărmanului plugar” ( “Triste” III, 10v. 59-60) era mai ales din partea jefuitorilor de la Nord de Dunăre şi făcea ţăranul să ţină “ cu o mână plugul, cu cealaltă arma.” ( “Triste” V, 10v. 23-24).

Intrată în circuitul literaturii universale imaginea din “Pontice I.8 – V. 53 – 58 este poate prima care oglindeşte ocupaţia de bază a strămoşilor noştri geţi:

              “ Oh, ca să uit durerea din inima mea tristă,

                        şi boiii cei sarmatici I-aş pune eu la plug,

              Aş învăţa şi limba de care ei ascultă,

                        i-aş îndemna din gură ca s-opintească-n jug.

              De corn ţinându-mi plugul în glie l-aş înfige,

                        aş arunca sămânţa pe câmpul cel brăzdat.”

“Cei mai viteji şi cinstiţi dintre traci”, cum I-a numit Herodot, erau foarte buni agricultori dar luptele permanente dintre triburile şi etniile vecine I-au făcut să combine această îndeletnicire cu mânuirea armelor. Din izvoare şi inscripţii sunt cunoscuţi burii (Muntenia), apulii ( zona Apullum), sucii ( la vârsarea Oltului în Dunăre ), carpii (Moldova). Fiecare trib era condus de un şef militar şi avea o aşezare centrală numită davă, apărată de şanţuri şi palisade. Clasele sociale erau: nobilii (tarobostes), pileati (lat.), oamenii de rând (comati) şi sclavii.

Priceperea în cultura cerealelor, creşterea vitelor, cultura viţei de vie, le-a permis să aibă strânse legături comerciale cu cetăţile greceşti de la Pontul Euxin.

Un rol civilizator şi pentru agricultură l-a avut cucerirea şi stăpânirea romană ( 106 –271 ). În această perioadă pământul Daciei devine “ager publicus”, împărţit sau arendat veteranilor, coloniştilor sau chiar unor băştinaşi. Clasa stăpânitoare era formată acum din vârfurile coloniştilor romani. Clasa de jos era formată din sclavi (proveniţi din rândurile populaţiei autohtone sau aduşi dinafară) şi din populaţia liberă dar săracă.

Influienţa organizării superioare a romanilor a avut la început un rol benefic deoarece a permis exploatarea bogăţiilor solului, deci formarea unui inventar agricol calitativ superior, cunoştinţele populaţiei autohtone fiind îmbogăţite de experienţa coloniştilor. Sunt menţionate de diferite izvoare multe răscoale în anii 117, 118, 139, 143 şi 156 ceea ce atestă faptul că populaţia autohtonă a opus rezistenţă noilor stăpânitori.

Acţiunile răsculaţilor conjugate cu cele ale dacilor liberi aliaţi cu goţii au silit armata şi administraţia romană să părăsească Dacia în anul 271 în timpul împăratului Aurelian. Roma a mai menţinut o fâşie la nord de Dunăre sub administraţia ei cam 200 de ani şi două provincii Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea în sudul Dunării.

Majoritatea populaţiei romanizate a rămas pe teritoriile româneşti de azi, moştenind limba şi influenţa civilizatoare a romanilor. În decursul a o mie de ani s-a format poporul român, fenomen început printr-un act de eliberare de sub una din cele mai perfecţionate forme de administraţie cunoscute în istorie, aceasta a dus la formarea unui sistem social-economic caracteristic, obştea ţărănească.

Nimeni altul nu putea descrie obştile ţărăneşti la începuturi decât marele savant Nicolae Iorga care afirma că: "...românii n-au ştiut însă în ţara lor decât de văile râurilor în jurul cărora ei mărgineau o ţară mai mică: o ţară a Oltului lângă lungul râu harnic, o ţară a Crişului, a Mureşului, un ţinut al Someşului, al Târnavelor acolo unde străinii găsise un Ardeal. Ţara Bârsei lângă culmile Carpaţilor unde se strecura un râuleţ de munte, ţara Haţegului după numele ce a trebuit sa aibă alta data Streiul de azi. Apoi dincoace de culmile muntelui şi o ţară a Jiului, o ţară a Moldovei şi aşa se va mai fi zis si altora fiecare după puterea neadormita a răului său.

          În toată Ţara Românească, şi lângă o apă şi lângă alta erau sate statornice şi stâne schimbătoare. Satul se ascunde în văile păzite, care nu se văd, în hăţişul bălţilor care taie drumul străinilor; ici şi colo în muntele înalt, până la care nu poate răzbate decât cine-l cunoaşte bine; în şes, aproape de râuri satele se făceau una cu pământul, coborându-se în peşterile bordeielor, sau se răzimau de frunzişul apărător al pădurii fără drumuri. Ele aveau o bisericuţa de lemn şi un popă care ştia ce este o carte şi învăţase să citească şi uneori chiar să scrie, şi un scaun de judecată pentru pământ şi moştenire mai ales, căci în alte împrejurări pedeapsa hoţului ştia s-o dea păgubaşul, pedeapsa ucigaşului o săvârşeau rudele mortului. Judeţul acesta îl ţinea bătrânul jude zis vataman în unele părţi aproape de ruşi şi cinstit uneori pretutindeni cu titlul de cnez, domn. Hotărârea lui şi a juraţilor care îl înconjurau era totdeauna părintească pentru că părţile veneau înaintea scaunului său de pajişte erau tot rude mai tinere, satul întreg având totdeauna acelaşi strămoş de la care rămăsese pământul, împărţit numai între cât se găsea de nevoie, şi înfăţişat în toate drepturile sale de acest jude sau vataman pe care îl învăţase viaţa."

          Pe la 1330 când Bogdan “descăleca” în Moldova, o parte din juzi deveniseră deja boieri iar alte moşii sunt date căpitanilor şi credincioşilor domnitorului. Cel care a reuşit o analiză mai obiectivă şi mai atentă a perioadei istorice de până la 1850 pentru agricultura românească a fost Nicolae Bălcescu, un mare gânditor şi om de stat care a ridicat problema proprietăţii în agricultură într-o perioadă de puternice mişcări sociale în întreaga lume dar care la noi datorita intervenţiei imperiului otoman a trebuit sa mai aştepte o jumătate de secol. Lucrarea sa "Despre împropietărirea ţăranilor" justifică faptul că o bună perioada de timp centrul universitar agricol din Bucureşti s-a numit Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu.

          Date interesante aflăm însă şi din opera lui B.P. Haşdeu atât sub aspectul terminologiei agrare dar şi unele idei originale. Adept al tezei ilustrate şi prin dovezi lingvistice că agricultura la români a apărut şi s-a dezvoltat sub influienţa slavă (sârbească), la început în zona dintre Olt şi Timiş, extinzându-se apoi în toată Dacia Traiana după secolul al VII-lea. “În secoli XIV-XV Muntenia avea deja agricultură dar era încă prea departe de a fi o ţară agricolă. Plugăria ocupa atunci la noi prin importanţa relativă abia al patrulea loc în venitul fiscal:

1)   “ oieritul “ sau zeciuiala la oie;

2)   “ porcăritul “ sau zeciuiala la porci;

3)   “ albinăritul “ sau zeciuiala la stupi;

4)   “ căblăritul “ sau zeciuiala la cereale;

5)   “ vinăritul sau zeciuiala la vinaţuri.

Această ordine din hrisoavele lui Mircea cel Mare se schimbă în primii ani ai secolului al XVII-lea:

1)   “ capitaţiunea “;

2)   “ zeciuiala de la cereale şi fâneţe “;

3)   “ zeciuiala de la albine “;

4)   “ zeciuiala la oie şi porci “;

“Un act de la marele Mircea din 1387 ni permite a aproximativamente pentru finea secolului XIV producţiunea de grâu a districtului Gorgiu numit atunci jaleş după părâul cu acelaş nume. Prin acel act principele cedează monastirii Tismana întreaga zeciuială de grâu ce se cuvenea din Gorgiu şi anume 400 căble.” Din calculele autorului la 1873 se producea în aceeaşi zonă de 20 de ori mai mult ca în epoca lui Mircea cel Bătrân.

“Născută după anul 700, agricultura noastră rămâne în faşă alţi şapte secoli până la 1400 şi chiar mai încoace, muntenia întreagă producând abia vre-o 40 sau 50.000 kile de grâu, poporul nutrindu-se cu mei şi nici o cereală nefiind exportată undeva peste hotare…”

Marii cronicari şi Dimitrie Cantemir, datorită spiritului de castă în care au fost educaţi nu au putut avea o poziţie pur obiectivă faţă de ţărănime.

Cu toate că a fost concepută în limba latină şi poate de aceea Descrierea Moldovei apărută pe la 1716, este una din primele lucrări academice în care se descriu principalele domenii ale agriculturii din acele vremuri:

"seminţele care nu încolţesc în munţi din pricina aerului rece, rodesc atât de frumos pe câmpii, încât în anii bogaţi grâul dă locuitorilor de 24 de ori sămânţa semănată, secara de 30 de ori, orzul de 60 de ori, meiul dă de 300 de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cu ochii lui...Meiul creşte în Moldova de Jos, nu se poate mai frumos (de aceea oamenii din ţara mea au o zicală: meiul din Moldova de Jos şi merele din Moldova de Sus n-au coajă). Ei îl cojesc şi îl macină, îl fac pită şi o mănâncă până nu se răceşte, adeseori cu unt.

          Nu se găsesc grădini cu pomi roditori, ci păduri întregi de pomi cu roadă. În părţile muntoase pomii cresc de la sine; pe câmpie însă trebuie sădiţi şi din această pricină dau roade cu atât mai gustoase.

          Prinosul de poame este atât de mare încât leşii, când năvăleau pe vremuri în Moldova socoteau că nu mai e nevoie să-şi aducă merinde, fiindcă poamele, de care ţara are din belşug îndestulau toată oastea...Toate celelalte bogăţii ale pământului le întrec viile alese, înşiruite pe o lunga fâşie între Cotnari şi Dunăre; sunt aşa de rodnice încât un singur pogon, care e o suprafaţa pătrata de 24 de stânjeni, dă adesea 4 pana la 5 sute de măsuri de vin, socotită la 40 de litri.... Vinul de Cotnar are o culoare cu totul deosebită, pe care nu o găseşti la alte vinuri, şi anume este verzui şi, cu cât îmbătrâneşte, cu atât culoarea lui se face mai verde... Aceste vii nu sunt de folos numai locuitorilor ţării, pentru nevoile lor, căci preţul scăzut al vinului trage aici neguţători ruşi, leşi, cazaci, ardeleni si chiar unguri care duc la ei in ţară, an de an mai mult vin, chiar dacă acesta nu-l întrece pe al lor. Cu păduri Moldova este dăruita din belşug, atât cu lemn de lucru, cât şi cu lemn de foc şi pomi cu roadă."

          G. Zane prezintă şi alţi autori care au abordat în germană sau franceză aspecte legate de agricultura românească.

Dintre români cităm: I.H. Rădulescu, N. Suţu, D. Bolintineanu, P. Opran,  A. Golescu,  G. Petrescu, E. Creţulescu, C. Boierescu,  Al. Moruz etc.    

Exista pentru poporul român o caracteristică unică, aceea că leagănul civilizaţiei şi culturii sunt puternic legate de lumea satului. De aceea şi astăzi s-au păstrat obiceiuri care sunt legate de principalele activităţi agrare, care se suprapun armonios ritualurilor religioase, poate de aceea la noi nu au existat conflicte majore pe plan religios şi etnic, aici fiind un exemplu de convieţuire de sute de ani, asimilarea unor experienţe şi obiceiuri făcându-se firesc, o data cu asimilarea fizică. Evident aceasta nu a exclus impactul dramatic avut asupra poporului nostru de marile evenimente cum ar fi războaiele şi politicile expansioniste ale marilor imperii. Daca in vestul Europei asezarile umane erau intarite cu ziduri puternice, pentru romani natura era singura pavaza, invadatorii care oricum ar fi reusit cu tehnica vremii sa strapunga astfel de amenajari gaseau asezarile distruse de proprii locuitori care se ascundeau aiurea pana la trecerea navalitorilor. Natura darnica a arealului romanesc facea posibila aceasta strategie, poate de aceea manastirile si satele romanesti sunt pastratoare a atator mancaruri si  leacuri obtinute dintr-o mare diversitate de plante si animale.

Înainte de a ne ocupa de opera lui N. Bălcescu trebuie să menţionăm că prin intermediul unui plagiator opera lui a stat la baza uneia din tezele lui Karl Marx privind supramunca în agricultură pe care acesta a exemplificat-o cel mai elocvent în Principate unde în urma unui fenomen complex social-politic prin înfiinţarea Regulamentului Organic ţăranii deposedaţi în timp de pământ devin liberi dar obligaţi să muncească pe pământul marilor latifundiari deveniţi prin acest act liberal proprietari absoluţi. Ceva ce seamana cu democratia de astazi...Astfel atunci când în alte zone ale Europei agricultura intra într-o eră nouă, premodernă, aici legile noi create asupresc şi mai mult ţărănimea.

“ Mica proprietate a fost pradă pentru domni, boieri şi călugări. Ei au făcut totul ca să despoaie pe ţăran; clerul şi comunităţile religioase şi-au dat mâna cu boierii. Palatul şi biserica au organizat vânătoare de moşneni; de la nimic nu s-au dat înapoi; silnicia făţişe, procese nedrepte, strâmbătăţi, falsificări şi furtul de documente, totul a fost folosit. Deposedarea moşneanului a fost ridicată la rangul de sistem de guvernământ şi urmărită cu înverşunare, cu o străşnicie care ne-ar face să ne îndoim de cele întâmplate, dacă cursa după pământul ţărănesc n-ar continua şi azi cu aceleaşi mijloace şi în virtutea aceluiaşi sistem tradiţional.” Nicolae Bălcescu “Question economique des Principautes danubieennes” - 1850.

Referitor la perioada fanariotă: “boierii exploatează şi despoaie în numele proprietăţii, fanarioţii despoaie şi exploatează în numele statuluui” ibidem p. 58 - citat de G.Zane.

În lucrarea “Despre împropietărirea ţăranilor” Nicolae Bălcescu arată că “cea mai grea, cea mai delicată şi…aceia care a iscat mai multe patimi în ţară…, a face pe ţăran proprietar.”

Autorul arată că o măsură bună are trei scopuri:

-         naţională;

-         morală şi dreaptă;

-         folositoare tuturor.

Sub primul aspect el consideră că e singurul mijloc de scăpare pentru o ţară slabă şi născândă ca a noastră, singurul remediu de a avea o patrie tare şi strânsă ”… altfel apără un lucrător patria sa, altfel un proprietar.” Proprietarii: “ stare, familie, fericire, toate acestea se află concentrate în vâlcelele lor, în vetrele lor, a-i goni de acolo va să zică a le compromite interesele, a-i ruina.” Lucrătorii: “ patria este acolo unde-şi pot scoate pâinea lor din toate zilele şi sunt mulţumiţi numai ziua de mâine să le fie asigurată.”

“…orice naţie în ce priveşte interesele dinăuntru e… mai în voia ei, traiul ei cel mai bun e mai întins, posedă cu un grad mai înalt ideile de ordine şi de moralitate când cei mai mulţi din naţionalii ei sunt proprietari decât lucrători sau simpli arendaşi…”

Rădăcinile tradiţiei ştiinţei agricole moderne româneşti pornesc din perioada interbelică, o perioadă foarte propice cercetării şi producţiei agricole care a fost dominată de “Marea Enciclopedie Agricolă” apărută în perioada 1938 - 1943, lucrare care atestă nivelul atins de ştiinţele agricole în România la acea vreme şi de valoarea specialiştilor români din acea perioadă.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane apărut la Editura Academiei R.S.R. în anul 1975 defineşte agricultura astfel:

          agricultura, agriculturi, s. f. 1.Cultivare a pământului. 2. Ramură a producţiei materiale care are ca obiect cultura plantelor şi creşterea animalelor în vederea obţinerii unor produse alimentare şi a unor materii prime; totalitatea lucrărilor şi a metodelor întrebuinţate în acest scop.(franceza agriculture, latină agricultura)

          A discuta, mai ales astăzi când la agricultură "se pricepe" toată lumea şi când roadele acestei priceperi se văd în starea de fapt a acestui domeniu de activitate, cu studenţii agronomişti de astăzi despre tezaurul ştiinţific agricol românesc, este după părerea mea o datorie de onoare, la fel cum a continua mai ales acum în condiţiile economico-sociale atât de dificile strădania înaintaşilor, este, poate singura cale a adevăratului progres. Tineretul unui popor care nu-şi cunoaşte tradiţiile, cultura şi dezideratele generaţiilor dinainte nu poate să treacă demn prin încercările la care este supus, nu are viitor.

          Condiţiile în care s-a dezvoltat poporul nostru, natura darnică, au făcut ca practic pe teritoriul românesc să se cultive un sortiment foarte variat de plante, parte din ele au asigurat şi condiţii pentru creşterea unui număr mare de specii de animale.

          Experienţa de veacuri a poporului român a fost preluată de o seamă de mari personalităţi ale ştiinţei agricole, dovadă fiind existenta unui for academic în domeniu, a unor centre de învăţământ universitar agricol în marile centre de profil din ţară.

          În actualele condiţii când mijloacele tehnice au avansat atât de mult se impune transpunerea informaţiilor acumulate de generaţii în bănci de date care să devină accesibile tuturor categoriilor de beneficiari interesaţi, astfel să se ajungă la o agricultură românească eficientă şi efectuată în toate etapele, de la pregătirea terenului până la livrarea spre consumator a produsului finit, după cele mai moderne tehnologii şi având o eficienţă economică maximă.

          Nu putem concepe prezentarea de faţă fără o scurtă trecere în revistă a unor etape prin care a trecut ştiinţa agricolă românească.

         

          Într-o lucrare care are ca temă terminologia nu se poate să nu se amintească opera lui Bogdan Petriceicu Haşdeu al cărui nume este legat de “Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor”, “Etymologicum magnum romaniae”, prima abordare de acest gen la solicitarea Academiei Române, astfel anul 1884 este anul de la care se poate vorbi de un început al muncii de inventariere a tezaurului lingvistic românesc la un asemenea nivel.

               

          Acestea au fost începuturile, a urmat o pleiadă de generaţii de savanţi care abordând ştiinţific numeroasele discipline agricole au contribuit la formarea tezaurului românesc în acest domeniu.

          Evoluând în timp s-a ajuns la crearea următoarelor forme de lucrări ştiinţifice agricole:

1. Tratate de specialitate:

-      generale ex.:

-      I. Alecu colab. Management in agricultura Ed. Ceres 1997,etc.

-      Gh. Bâlteanu colab. Fitotehnie Ed. Didactica si Pedagogica Bucureşti 1979

-      Gh. Boguleanu colab. Entomologia agricolă Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980,

-      I. Ciobanu Morfologia plantelor Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1965

-      I. Comes, colab. Fitopatologie Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982

-      C. Deaconescu, colab. Topografie si desen tehnic Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1979

-      Ene Mircea Entomologia forestieră  Ed. Ceres 1971

-      I. Hodişan, I. Pop Botanică sistematică Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1976,

-      T. Martin Viticultura Ed. Agro - Silvică 1960

-      Tr. Neagu colab. Tractoare şi maşini horticole Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982,

-      A. Negrilă, colab. Pomicultura si Viticultura Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980

-      E.G. Negulescu, Al. Săvulescu Dendrologie Ed. Agro - Silvică 1965

-      E. Nicolau, colab. Ergonomia şi aplicaţiile ei în agricultură Ed. Ceres 1974

-      Ioan Paul Diagnostic morfopatologic veterinar Ed. Ceres 1982

-      E. Puşcaru Soroceanu, A. Popova Cucu Geobotanica Ed. Ştiinţifica 1966,

-      Puiu Ştefan Pedologia Ed. Ceres 1980

-      A. Simionescu, colab. Dăunătorii pădurilor, cunoaştere, prevenire, combatere Ed. Ceres 1971

-      V. Sonea, colab. Floricultura Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1979

-      V. Ştefan, colab. Îmbunătăţiri funciare Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981

-      Toma Dragoş, colab. Tractoare agricole Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978

-      Uldis Viesturs colab. Biotehnologie, agenţi biotehnologici, tehnologii, aparatură  Ed. Ceres 1991,

generale si speciale ex.:

-      Ion Ceauşescu colab. Legumicultură generală şi specială Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980,

-      M. Oşlobeanu colab. Viticultură generală şi specială Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980,

-      M. Popescu Pomicultura generală şi specială Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982 etc.

-      V. Sonea colab., Arboricultura ornamentală şi arhitectura peisageră Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982,

- anumite domenii ex.:

-      Tratat de zoologie agricolă,  Ed. Academiei R.S.R. 1982

-      T. Crăciun Genetica plantelor horticole  Ed. Ceres 1981

-      I. Căzăceanu colab. Ameliorarea plantelor horticole si tehnică experimentală Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982

-      Florea Gruia colab. Cultura Porumbului Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă 1986 etc.

-      V. Ionuţ, Gh. Moldoveanu Tehnologia reparării şi fiabilitatea utilajului agricol, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982

-      Niţescu E., Leu D. Tehnologia drenajului orizontal pentru amenajările de îmbunătăţiri funciare Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1990

-      I. Potec colab. Tehnologia păstrării si industrializării produselor horticole, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983,

-      N. Şarpe Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole Ed. Ceres 1987,

-      V. Sonea  Mirobolanul Ed. Academiei R.P.R. 1957

2. Lucrări practice:

-      Aurel Dan, colab. Soiuri şi hibrizi de plante agricole cultivate în România vol. I-III Ed. Ceres 1984

-      D. Davidescu, V. Davidescu Potasiul în agricultură Ed. Academiei R.S.R. 1979

-      Ion – Nelu Leu colab. Măsurători terestre pentru agricultură  Ed. Ceres 1990

-      I. Nicolaescu Irigaţii prin scurgere la suprafaţa  Ed. Ceres 1981

-      D.D. Oprea Lucrări practice de Viticultură Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1965

3. Memoratoare:

- Gh. Bălteanu colab. Memorator pentru producţia vegetală Ed. Agrosilvică Bucureşti 1966

4. Determinatoare:

-   M. Alexan colab. Flora medicinală a României Ed. Ceres 1992

- Al. Beldie Flora României, determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. 1-2, Ed. Academiei R.S.R. 1979

-      V. Ciocârlan Flora Ilustrată a României, vol. 1-2, Ed. Ceres 1988.

-      V. Ciocârlan Flora Deltei Dunării, Ed. Ceres 1994

-      V. Ciocârlan, C. Chirilă Determinatorul buruienilor din culturile agricole, Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1982

5. Agende:

- D. Davidescu, V. Davidescu Agenda Agrochimică Ed. Ceres Bucureşti 1978

6. Ghiduri:

-      Gh. Burlacu Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi întocmirea raţiilor-ghid pentru întocmirea raţiilor furajere Ed. Ceres Bucureşti 1983

-      E. Docea V. Severin Ghid pentru recunoaşterea si combaterea  bolilor plantelor agricole vol. 1-2, Ed. Ceres 1991

-      M. Georgescu colab. Ghid pentru meseria de viticultor Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1986

-      IV. Grecu Îndrumătorul pepinieristului viticol Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1980

-      N. Lupşa St. Bălănescu Călăuza horticultorului Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucuresti 1979

-      M. Mihalache colab. Ghid pentru meseria de legumicultor Ed. Ceres Bucuresti 1985

7. Manuale:

- Manualul inginerului agronom Editura Tehnică 1956

- Manualul inginerului agronom Editura Agrosilvică  1959

- Manualul inginerului agronom vol I si II, Editura Agrosilvică  1967

8. Dicţionare si enciclopedii:

- C. Constantinescu Plantele medicinale în apărarea sănătăţii Recoop 1978

- I.F. Radu Terminologie folosită în procesul valorificării legumelor şi fructelor Redacţia revistelor agricole îndrumări tehnice nr. 14 din 1974

- Maliţa T. colab. -Glosar rus-român de agronomie şi horticultură -1965.

- Pume N., Magnetki A.- Dicţionar agricol în 8 limbi ( bulgară, cehă, engleză, germană, poloneză, română, rusă şi ungară ) Ed. Agro-silvică Bucureşti 1975.

- Oprescu S. Vocabular minimal franco-român de horticultură, agronomie si zootehnie 1975.

- Haensch G. Dicţionar de agricultură (germană, engleză, franceză, spaniolă şi rusă) Ed. Agro-silvică 1975.

-   Manoliu G. colab. Dicţionar agricol român-maghiar, maghiar - român Ed. Ceres 1980

-      N. Paşcovici, R. Vlad – Liteanu, Dicţionar de silvicultură şi industria lemnului german român Ed. Tehnică 1983

-      Bujor O., Alexan M. Plantele medicinale si aromatice de la A la Z Ed. Recoop 1982.

-      Boeru S. Dicţionar de îmbunătăţiri funciare , vol. 1şi 2, Ed. Ceres 1987,

          - Dinu I. Colab. Dicţionar Enciclopedic de Zootehnie Ed. Ceres 1983.

          - Baicu T. colab. Mică Enciclopedie Agricolă ( 1820 termeni) Ed. ştiinţifica şi Enciclopedică Bucureşti 1988.

          - Pricop G. colab. Dicţionar de îmbunătăţiri funciare Ed. Ceres 1988.

          - Gorodea G. Dicţionar de viticultură Ed. Ceres 1988.

-Preda M. Dicţionar dendro-floricol Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1989 etc.

  9. AMPELOGRAFIA R.P.R, Ed. Academiei R.P.R. 1959

10. POMOLOGIA R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1963

11. ATLAS BOTANIC

  I. Simionescu Ed. Cartea Romanească 1933

  L. Popovici, colab. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1994,

12. ANALE editate de Institutele de cercetare din agricultură

13. BULETINE INFORMATIVE editate de Institutele de cercetare din agricultură, compartimente tehnice din ministere şi alte instituţii de profil. Ex.:

-      Norme tehnologice privind recepţionarea, depozitarea, conservarea si batozarea porumbului ştiuleţi Redacţia revistelor agricole 1982

-      Cartea tehnica a agricultorului:

-      Cereale, plante tehnice, culturi furajere, plante medicinale şi aromatice Redacţia de propagandă tehnică  agricolă 1987

-      Legume si cartofi Redacţia de propagandă tehnică  agricolă 1987

-      Pomi, arbuşti fructiferi, căpşunul si viţa de vie Redacţia de propagandă tehnică  agricolă 1987

14. CURSURI SI LUCRARI PRACTICE de uz intern editate de universităţile de profil.

15. ZIARE SI REVISTE ex.: Revista de Horticultură,

       Agricultura, etc.

16. LUCRARI DE PROPAGANDA SAU INDRUMARE:

-      C. Alexandrescu Îndreptar de limba engleza pentru agronomi Ed. Ceres 1984,

-      Agricultura României 1944-1964 Ed. Agro-silvica Bucuresti 1964.

-      C. Beratlief, Gh. Boguleanu Dăunătorii produselor agroalimentare din depozite Ed. Ceres 1975

-      A. Blidaru Instalaţii de pompare pentru agricultură Colecţia Practicum Ed. Ceres 1984

-      I. Boitor Profilaxia tulburărilor de reproducţie la animalele de ferma Colecţia Practicum Ed. Ceres 1975

-      N. Cepoiu Înfiinţarea unei plantaţii pomicole Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1994

-      V. Ciochia colab. Protecţia sfeclei de zahăr Ed. Ceres 1980

-      I. Costin Cartea Morarului Ed. Tehnica 1988

-      I. Dincă Economia forestieră a ţărilor europene Ed. Ceres 1972

-      M. Dumitrescu colab. Tehnologia producerii seminţelor şi a materialului săditor la plantele legumicole Ed. Ceres 1977

-      T. Federean Reproducţia la porcine Ed. Ceres 1974

-      E. Florescu Producerea răsadurilor de legume în gospodăriile populaţiei Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1992

-      M. Georgescu L.C. Dejeu Lucrări şi operaţii în verde la viţa de vie Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1993

-      M. Georgescu L.C. Dejeu Tăierea viţei de vie Colecţia biblioteca gospodarului agricol Ed. Ceres 1992

-      N. Grumeza, colab. Prognoza şi programarea aplicării udărilor în sistemele de irigaţii Ed. Ceres 1989

-      Gh. Lefter N. Minoiu Combaterea bolilor si dăunătorilor speciilor pomicole seminţoase Ed. Ceres 1990

-      N. Mateescu Producerea ciupercilor Colecţia Practicum Ed. Ceres 1982

-      Maurice Maeterlich Viaţa albinelor Ed. Apimondia 1976

-      Gh. Mănoiu Marketingul calitatea şi competitivitatea produselor agroalimentare Ed. Ceres 1980

-      Gh. Mănoiu Sisteme economico-tehnologice in producţia vegetală Ed. Ceres 1987

-      E. Mureşan, colab. Tehnici de histologie normală si patologică Colecţia Practicum Ed. Ceres Bucureşti 1974

-      N.I. Niculescu, D. Teaci, Progresul tehnic în agricultură şi industria alimentară Ed. Ceres 1988,

-      Gr. Obrejanu, Al. Măianu Pedologie ameliorativă Ed. Agro-silvică 1966

-      C. Ruxanu, Gh. Stan Mecanizarea lucrărilor în pomicultură Ed Ceres 1979

-      Bucur Şchiopu Gospodăriile Agricole de Stat Ed. Politică 1966

-      V. Tudor Îngrăşarea ovinelor Colecţia Practicum Ed. Ceres 1978

-      P. Varga Producerea furajelor ghid practic Colecţia biblioteca      gospodarului agricol Ed. Ceres 1993

-      P. Vidraşcu G, Teodorescu Crizantema Ed. Ceres 1993

-      C. Chiriţă Normarea tehnică a muncii în agricultură Colecţia Practicum Ed. Ceres 1977

-      Gh. Chinţescu Produse lactate tradiţionale Colecţia Ştiinţa, tehnică pentru toţi Ed. Ceres 1988

-      I. Vancea Creşterea porumbeilor pentru carne Colecţia Ştiinţa tehnică pentru toţi Ed. Ceres 1986

-      V. Rojanschi Alimentarea cu apă la punct de răscruce Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983

-      N. Botnariuc Genofondul şi problemele ocrotirii lui Colecţia Ştiinţa  pentru toţi, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică  1989

-      I. Dinu Folosirea energiei solare în fermele zootehnice Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1982

-      P. Diaconu Să descifrăm tainele eredităţii Colecta Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984

-      V. Nedelciuc Factorii care influenţează calitatea carcasei şi a cărnii la porcine Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1982

-      M. Alboiu Peştele oceanic, specii, caracteristici, reţete, Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1992

-      E. Dimitriu colab. Ultrasunetele – posibilităţi de utilizare în industria alimentară şi biologie Ed. Ceres 1990

-      D. Davidescu, V. Davidescu Chimizarea agriculturii, Colecţia Ştiinţa, tehnică pentru toţi Ed. Ceres 1984

-      Mari Ann Drobotă Cultura smochinului în gospodărie Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1986

-      C. Bordeianu Performanţe în zootehnie Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984

-      M. Pătraşcu Noutăţi în manipularea informaţiei genetice Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983

-      V. Teodoru Rolul iodului în sporirea producţiei de lapte Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983

-      Gh. Sălajan Polenul de porumb, biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984

-      V. Voican  Solarii şi răsadniţe în gospodărie biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1983

-      V. Diaconescu Grădini botanice din România Colecţia Ştiinţa, pentru toţi, Ed. Ştiinţifica şi enciclopedică  1985

-      E. Holban Frigul şi alimentaţia biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1982

-      Doina Liliana Toma colab. Planta - Uzina vie biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1988

-      A. Amăriuţei Păstrarea florilor tăiate biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1987

-      F. Lupescu Cum altoim pomii biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1988

-      C. Mihăilescu Ce ştim şi ce nu ştim despre animale biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1992

-      V. Slonovschi Plante cunoscute şi totuşi…necunoscute biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1984

-      N. Mateescu Cultura bureţilor biostimulator Colecţia Ştiinţa, tehnica pentru toţi Ed. Ceres 1985

-      L. Beriş, I. Petcu Hibridarea, metodă de ameliorare a suinelor Colecţia perspective Ed. Ceres 1974

-      D. Davidescu colab. Din secretele florilor Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1992

-      V. Filip Alergia produsă de plante, animale si pesticide Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1983

-      N. Barabas Pasiunea mea  - acvaristica Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1983

-      Laura Sigarteu Petrina Ikebana – Arta aranjării florilor Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1972

-      E. Şelaru Florile din grădina mea Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1975

-      St. Deleanu Păsări exotice de décor Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1980

-      E. Rusu Preparate culinare din carne de pasăre Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1978

-      T. Grăneanu Conserve din legume şi fructe Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1984

-      St. Deleanu, D. Radu Păsări de apartament Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1972

-      N. Tăutu Stănescu Conservarea fructelor pentru iarnă Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1978

-      E. Candea Dăunătorii legumelor şi combaterea lor Ed. Ceres 1984

-      V. Nesterov Fumul şi utilizarea lui în gospodărie Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1987

-      V. Brote Preparate culinare din carne Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1994

-      A. Vasilca Mozăceni Plantele indigene în tratamentul bolilor de piele şi în cosmetică Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1992

-      O. Bujor Plantele în elixirele dragostei Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1993

-      T. Catelly Cartoful, banalitate sau miracol? Colecţia Caleidoscop Ed. Ceres 1987

-      F. Scrieciu Arendarea bunurilor agricole Ed. Tehnica Agricola 1994

-      T. Baicu Tratarea seminţelor împotriva bolilor sau dăunătorilor Ed. Ceres 1971

-      I. Cârnu colab. Sporirea producţiei vegetale prin polenizare cu ajutorul albinelor Ed. Ceres 1982

-      V. Dankanits Folosirea raţionala a fosforului în fertilizarea solului Ed. Ceres 1971

-      G. Mihaescu Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică Ed. Ceres 1994

-      M. Berca Optimizarea tehnologiilor la culturile agricole Ed. Ceres 1999

-      A. Gherghi, colab. Îndrumător pentru valorificarea fructelor în stare proaspăta Ed. Ceres 1980,

-      J. Valnet Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale Ed. Ceres 1991.

-      M. Berindei, colab. Mecanizarea lucrărilor în producţia de cartof Ed. Ceres Bucuresti 1982

-      V. Blidaru, V. Dobre Raţionalizări în irigaţii şi drenaje în cadrul amenajărilor hidrotehnice complexe vol. I si II, Ed. Ceres Bucureşti 1991

-      M. Botez, colab. Cultura arbuştilor fructiferi Ed. Ceres Bucureşti 1984

-      L. Ioancea I. Katherin Condiţionarea şi valorificarea superioară a materiilor prime animale în scopuri alimentare-tehnologii şi instalaţii Ed. Ceres Bucureşti 1989

-      Tr. Dumitrescu, Ig. Tăbăcaru Investiţiile în silvicultură Ed. Ceres Bucureşti 1971

-      I. Dona Politici agrare USAMV 1999

-      A. Băltăreţu Fructele pământului Ed. Albatros 1987

-      A. Băltăreţu Florile parfum şi culoare  Ed. Albatros 1980

-      M. Opriş Milenarele întâmplări ale plantelor medicinale Ed. Albatros 1990

-      St. V. Purcelean, T. Cocalcu Cultura speciilor lemnoase ornamentale Ed. Agro-silvică 1969

-      Gh. Drobotă colab. Cultura Prunului Ed. Ceres Bucuresti 1991

-      Mladin Gh., Mladin Paula Cultura arbuştilor fructiferi pe spatii restrânse Ed. Ceres Bucureşti 1992

-          Gr. Mihăescu Fructele în alimentaţie, bioterapie si cosmetică Ed. Ceres Bucuresti 1992

Această succintă prezentare nu semnalează decât o parte infimă din lista publicaţiilor apărute dealungul timpului, la care se adăuga cursurile tipărite în centrele universitare, lucrările de doctorat şi de diplomă a mii de absolvenţi, etc. Se impune o inventariere a acestui tezaur şi mai ales o transpunere modernă a informaţiilor pe care acesta le conţine, singura cale fiind prin aplicarea sistemelor moderne puse la îndemâna de terminologie.

                Studiul terminologiei este necesar datorita dezvoltării fără precedent a ramurilor ştiinţelor agricole, a specializării şi apariţiei multor noţiuni noi, a clarificării diferenţei dintre limbajul general şi limbajul specializat, aflat in permanentă schimbare prin preluarea unor termeni o dată cu importul de tehnologii, tehnici şi instalaţii sau a unor concepte noi ca în cazul protecţiei mediului, ecologiei, marketingului etc.

          Din acest punct de vedere rezultă faptul că terminologia este o ştiinţa dinamică, în continuă transformare, dezvoltare şi perfecţionare.

     Ca o dovada a spiritului creator al agricultorilor şi savanţilor agronomi români stau mărturie cuvintele din “Lămurirea” care prefaţează Marea Enciclopedie Agricolă în care C. Filipescu arăta:

“Orice ţară cu pretenţii de civilizaţie trebuie să aibă în zestrea ei culturală printre celelalte scrieri de specialitate şi o Enciclopedie agricolă. România nu avea o atare operă. Ţară agrară cu puternice tendinţe de progres şi cu necesităţi vitale de a-şi îmbunătăţi agricultura pentru care se fac eforturi lăudabile era lipsita de lucrarea ei de bază indispensabilă oricărui om legat cât puţin de această îndeletnicire.

Ca vechi agronom şi publicist agricol cine a putut simţi mai mult această lipsă, cine a putut fi mai legat de existenţa unei atare lucrări decât subsemnatul care la fiecare pas trebuia să recurgă la lucrări similare străine, înlăuntrul cărora nu găseam precis si definitiv ceea ce căutam? Scrise pentru alte ţări cu alte orientări şi condiţii de viaţă şi de climă aceste lucrări în paginile cărora se oglindeau teorii şi practici aplicabile acolo, nouă nu ne puteau folosi decât pentru fapta şi adevărul pur ştiinţific.”

Astfel autorul a ajuns la concluzia că se impune elaborarea unui lexicon de cuvinte şi termeni ştiinţifici agricoli şi pentru materiile ajuratoare, astfel in 1925 sunt invitaţi specialişti de pe întreg cuprinsul ţării pentru crearea acestui lexicon, s-a creat o fasciculă, un model care s-a răspândit în ţară.

Cu toate greutăţile perioadei de criză mondială, s-a constituit un amplu colectiv, care într-o scurtă perioadă de timp a elaborat o operă dedicată celor care trudesc brazda românească ca o mărturie a recunoştinţei pentru ceea ce reprezintă ei faţă de neamul românesc.

S-au conturat câteva necesitaţi valabile şi astăzi: claritate, concesiune, adaptabilitate la condiţiile României, necesitatea prezentării termenilor în ordine alfabetică pentru o consultare rapidă şi lesnicioasă, s-a observat necesitatea abordării unor termeni aflaţi la intersecţia cu alte discipline de sine stătătoare, colaborarea cu specialişti din alte discipline ceea ce a contribuit la consolidarea spiritului naţional român.

Un aspect foarte interesant este că în aceasta enciclopedie se semnează de autor fiecare definiţie.

Poate cel mai sugestiv termen pentru România este “Sat” - ultima celulă administrativă a ţării şi cea mai veche organizare a vieţii.

Cred ca cele arătate mai sus demonstrează faptul ca specialiştii agronomi români au fost mai ales în epoca modernă în pas cu vârfurile ştiinţei şi culturii mondiale, acţionând de multe ori în paralel şi în necunoştinţa de cauză, dar elaborând opere ştiinţifice care pot sta alături de cele similare apărute în occident, purtând însă pecetea acumulărilor cantitative şi calitative specifice României.

Din păcate nu avem o continuitate, evenimentele sociale, politice şi economice şi-au schimbat cursul firesc, cu atât este mai de lăudat faptul că şi în astfel de condiţii ştiinţa agricolă românească a evoluat, au fost elaborate opere ştiinţifice de valoare, terminologia agricola nemaicunoscând însă acea emulaţie creatoare iscată în jurul marii Enciclopedii.

Concluzia vine parcă de la sine, o operă de asemenea importanţă, un astfel de pionierat trebuie continuat mai ales astăzi când exemplul înaintaşilor ar trebui urmat pentru readucerea ştiinţei agricole la nivelul atins atunci, în condiţiile de astăzi, la nivelul standardelor actuale, termenul, atomul informaţiei de azi trebuind tratat la actuala valoare, impunerea pe plan mondial a unei structuri terminologice agricole româneşti ar contribui la recăpătarea de câtre România a prestigiului de care s-a bucurat altădată fiind totodată şi o premieră mondială, eu fiind în anul 2000 singurul agronom prezent la forumul terminologilor din toata lumea.

“Omul este menit a se desăvârşi. De aici vine că cel ce nu ţinteşte spre desăvârşire se strică şi stricăciunea este începutul nenorocirii… Nici un om înrăutăţit nu e fericit. Omul rău suferă chiar şi în mijlocul bogăţiilor şi niciodată sufletul său nu are pace. Astfel fericirea pe pământ stă în împlinirea menirii pentru care suntem făcuţi, adică a lucrării noastre asupră-ne şi asupra semenilor noştri spre a ne face tot mai buni” – spunea acum aproape două secole un român al cărui nume l-a purtat Institutul Agronomic din Bucureşti - N. Bălcescu.