luni, 28 mai 2018

Din Adevarul


Ce virtuţi terapeutice are uleiul de cătină. Fitoterapia îl recomandă inclusiv pentru relansarea activităţii sexuale
Cătina, una dintre cele mai studiate plante medicinale datorită fructelor sale bogate în vitamine, carotenoizi si flavonoizi, are o multitudine de forme de utilizare, de la sucul proaspăt şi banalul ceai, până la pulbere, tincturi, şi siropuri. Mai puţin frecventă este utilizarea sub forma de ulei a cătinii, un preparat cu proprietăţi terapeutice uimitoare.
Apreciată pentru conţinutul zaharuri, acizi organici, pectine, polifenoli şi tananţi, flavonoide, celuloză, proteine, uleiul deosebit de complex, betacaroten, microelemente (dintre care amintim fosfor, calciu magneziu, potasiu, sodiu, fier), vitamine liposolubile (A, E, F, D), vitamine hidrosolubile (C, P, K B1-B9). aminoacizi esenţiali şi acizi graşi esenţiali, cătina este recomandată, în diverse forme de utilizare, pentru  amelioarea şi vindecarea a zeci de afecţiuni. Folosirea sa sub forma uleiului de cătină completează tabloul indicaţiilor terapeutice ale plantei.  „Uleiul de cătină are efecte regenerante şi este folosit în foarte multe afecţiuni, atât pentru prevenire, cât şi pentru tratare. Datorită conţinutului bogat de vitamina A, uleiul de cătină este un elixir pentru ochi: măreşte acuitatea vizuală, combate oboseală oculară, încetineşte evoluţia bolilor de ochi. Are capacitatea de a regenera ţesuturile după arsuri, răniri, intervenţii chirurgicale (este recomandată o cură internă de o luna cu ulei de cătină, care ajută la regenerarea rapidă a pielii şi a mucoaselor, acceler\nd  viteza de vindecare). În caz de psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament, se recomandă un tratamentul intern de minimum două luni cu ulei de cătină. În cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei de cătină grăbeşte (în anumite cazuri, deblochează) procesele de vindecare. În caz de arsuri, se aplică ulei de cătină pe locul afectat, dezinfectat în prealabil.”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesănătate.ro, care recomandă consultarea unui medic înainte de folosirea preparatului..    Indicat pentru redobândirea dinamismului activităţii  sexuale Uleiul de cătină are recomandări şi pentru îmbunătăţirea activităţii sexuale   „De asemenea este indicat pentru creşerea potenţei şi fertilităţii, asta pentru că uleiul de cătină este cea mai bogată substanţă naturală în vitamina E din lume, supranumită şi vitamina tinereţîi şi a fertilităţii, tratamentele de două- trei luni cu ea ajutând la relansarea activităţii glandelor sexuale, la redobândirea vigorii şi a dinamismului”, mai precizează specialistul.  Aclaşi preparat fitoterapeutic are şi efect de accelerare a proceselor de dezvoltare mentală şi fizică la copii. „Cinci picături de ulei de cătină, luate de trei ori pe zi, ajută la reglarea proceselor de creştere şi maturizare a copiilor şi pubertinilor”, mai spune Elena Badea. Efecte cosmetice Potrivit specialistului, cura cu ulei de cătină face pielea mai strălucitoare, mai elastică,  îi da un aspect tânăr  şi o protejează de frig, vânt şi radiaţiile solare „Ungem  pielea cu un strat subţire de ulei de cătină înainte de a fi expusă la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe piele, uleiul de cătină are efecte de filtrare a razelor ultraviolete şi a altor tipuri de radiaţii cu efecte nocive asupra pielii. Este, de asemenea, util şi pentru  degeraturi (prevenire şi tratare) – se aplică ulei de cătină atât cât poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmează să fie expuse la frig”, încheie Elena Badea.   De precizat că indicaţiile terapetice şi proporţiile sunt valabile pentru uleiul gata preparat (după o metodă specială) ce poate fi găsit în magazinele cu produse fitoterapeutice.   Există însă şi o reţetă homemade pentru uleiul e cătină (dar cu efecte mai puţin putenice decât produsul din farmacii): se pun într-un borcan doi pumni de fructe proaspete de cătină mărunţite şi se acoperă cu de ulei de soia, de floarea-soarelui, de măsline sau de germeni. Preparatul se ţine la temperatura camerei trei săptămâni, timp în care se agită zilnic de câteva ori pe zi. Ulterior, fructele de cătină se zdrobesc şi se toarnă peste ele, din nou, ulei. Amestecul se ţine timp de 48 de ore la căldură şi la lumină. După sedimentare se foloseşte partea limpede a compoziţiei care se păstrează în spaţii reci şi întunecate.

Citeste mai mult: adev.ro/p9gtri

miercuri, 23 mai 2018

Sea buckthorn versus Madame Tussauds


The most attractive marketing lesson of Christine Berger in Germany is a multilateral activity in many domains.
I hope it will be in the future most important like one of the very visited presentation in Germany. It is most important for health...









marți, 22 mai 2018

Mongolia Interioara

Regiune a R. P. Chineze unde am ajuns in 2005 pe urmele marelui Gin Gins Han si catinei albe utilizata si pentru combaterea eroziunii in bazinul Fluviului Galben care din cauza loessului adus de precipitatii este un imens fluid pastos de culoare galbena.

















luni, 21 mai 2018

Lectia Sanddorn Storchennest GmbH


Imbinarea productiei de fructe cu alte activitati din amonte asigura eficienta economica, din pacate in Romania fostele Intreprinderi de Producere si Prelucrare a Legumelor si Fructelor cum a fost cea de la Giurgiu, urmasa unei mai vechi fabrici Fructonil unde in 1983 am fost angajat prin repartitie guvernamentala...toate au fost distruse si azi cascam cu jind ochii la altii...






duminică, 20 mai 2018

Lectie



Am gasit o superba imagine postata de cineva dintre multii aflati in cercurile mele, o imagine care azi, in mizeria asta in care ne zvarcolim ca oameni, ca tara, ca planeta este extraordinara. Fiintele acestea care traiesc oriunde, oricand, se hranesc cu orice si sunt asa de vesele si sprintare sunt mai destepte ca noi, marii zei ai Pamantului. Nu am vazut niciodata sa se lupte pentru ceva intre ele. Au loc toate sub soare, cand simt ca ceva le poate fi impotriva, gurese si rapide ciripesc pentru a nu fi una care sa nu afle de pacoste ce le pandeste de la altii si isi iau zborul catre un loc unde nu mai sunt in primejdie. Toti pentru unul, unul pentru toti nu ca noi, toti impotriva tuturor si numai pentru el sau clica lui de netrebnici...De aceea vrabiile au sanse sa mai gaseasca undeva un colt de Pamant unde sa isi traiasca viata lor minunata, noi distrugem totul in jur de dragul acestui zeu pagan si murdar Zeul Ban...

2014


Pentru unii ciuma pentru altii muma…
Catina nu se dezminte dupa cum se arata in media:
”Fructele sunt, sunt sferice, uşor ovale, cu pedicelul foarte lung, de 4 - 6 mm care uşurează recoltarea. Şi foarte foarte bogate în vitamina C”, - Şi asta e un soi românesc? ”Absolut românesc. 100% românesc”. Dacă restul culturilor agricole au fost compromise de ploile dese din această vară, cătina a rodit mai mult ca niciodată. O confirmă şi specialiştii centrului pentru cultura cătinei de la Frumuşeni, locul de unde provin aproape toţi butaşii sădiţi în România în ultimii cinci ani.
”Avem fructe mai mari decât anul trecut, poate de aici se explică şi plusul de producţie la hectar şi foarte sănătoase. Rezistă excepţional la boli cu toate că am avut exces de umiditate”, ne-a declarat Alexandru Vulpe, administratorul centrului de excelenţă pentru cultura cătinei din Frumuşeni.
Pentru că această plantă se recoltează prin tăierea ramurilor tinere, proces care se desfăşoară o dată la doi ani, anul acesta doar jumătate din arbuştii din plantaţie vor avea fructe. Cealaltă jumătate se află în faza vegetativă şi vor fi pe rod abia anul viitor.
Mare parte din producţia de cătină de anul acesta va fi exportată în Germania la un preţ mediu de 2,5 euro pe kilogram. Şi deşi ţara noastră începe să îşi facă loc tot mai mult pe piaţa producătorilor de cătină din Europa, consumatorii abia descoperă planta şi proprietăţile ei deosebite. - Aţi auzit de cătină? ”Am auzit de cătină, da”, - Şi aţi şi folosit până acum? ”N-am reuşit să folosesc!”, - Aţi auzit în ce e bună? În ce combinaţii? ”Nu, asta sincer nu”, ”Cătina. Da! Este o plantă medicinală”, - Şi aţi şi folosit-o? ”Nu”, - De ce? ”Nu se găseşte. Sau? Ba se găseşte, dar nu, n-am folosit”, ”Folosesc atât praful cât şi uleiul de cătină. Este un ingredient foarte important”, - Dar aşa de cumpărat dacă ar fi, de unde se găseşte? ”În Plafar, mă gândesc, în magazinele naturiste, bănuiesc... eu îmi culeg din curtea mea”.
În cătină, concentraţia de vitamina C este de 10 ori mai mare decât în citrice. Fructele conţin de asemenea betacaroten şi sunt recomandate ca remediu pentru o listă întreagă de boli, de la guturai sau gripă până la dependeţa de alcool sau tutun.
………………………………………………………
Din nefericire planta aceasta minunata ar putea face mult, mult mai mult dar la noi se promoveaza programul: PRIMA MASINA nu ceva ca sa pastram frumoasa Romanie ca "intr-o cutie"… Nu degeaba Ion Cranga a scris “Prostia omeneasca” in romaneste…


sâmbătă, 19 mai 2018

Profesor T. Martin



Iata un model din 1960 pentru un manual de catinologie dupa modelul viticulturii si a stiintelor conexe acesteia.
"Viticultura este stiinta care studiaza insusirile biologice ale vitei de vie, in vederea imbunatatirii metodelor actuale de conducere a plantei si a eleborarii de noi metode cu scopul de a obtne productii in crestere de struguri, relativ stabile, economice si de calitate corespunzatoare nevoilor de consum si ale industriei."










Istoria de sub ochii nostri



Am găsit un material care arata și el ca nu degeaba port numele pe care îl port. Începutul ultimului deceniu al mileniului trecut ne-a prins complet nepregătiți. Au fost multe posibilități în toate domeniile media. Luat de val am început și eu sa aștern pe hârtie cuvinte sau desene și sa umblu prin redacții uneori am fost publicat, alteori, adică de foarte multe ori, nu.
Materialul de mai jos este un exemplu. Fiind prea umplut de corecturi l-am transcris, evident căutând sa aduc cât de cât la timpul prezent cele relatate atunci.
ISTORIA SE FĂUREȘTE SUB OCHII NOȘTRI
                                                                           de dr. ing. Proorocu A. Angel
Revoluția din decembrie 1989 a deschis perspective minunate pentru destine care cloceau în mizeria întunericului dictaturii: Doina Cornea, Mihai Lupoi, Marian Munteanu și muuuulti, multi alții…
Geniul romanesc răbufnește mereu din aceasta tărișoara spre lume dar și de la lumea de dincolo vin idei și directive spre biata noastră tărișoara. Dupa ani de crâncene suferințe iată-ne atunci LIBERI !!
In aceste vremuri de cumpăna în care nimeni un știe ce e de făcut ( rămas valabil și azi!!! ) iată ca, imediat după revoluție, apare o noua teorie social-economica, aceasta se părea ca aplicata global va schimba în scurt timp în primul rând fata României și de ce nu fata lumii. Noua era se va numi Baznicism, Furturism dar in nici un caz Neocomunism. (Doamne ferește !) având imnul național "Escroci au fost, escroci sunt încă" etc. Poporul roman a dat oameni de mare valoare precum Th. Diamant, N. Bălcescu prin intermediul căruia K. Marx, ce e drept citând un plagiator francez al marelui gânditor al nostru, a ilustrat culmea exploatării în agricultura de la mijlocul secolului XIX în Europa și în lume, unde credeți?, la țărănimea din Principatele Romane… Mai avem un apropiat de premiul Nobel în ale economiei tot plecat de pe aicea: N. Georgescu Roegen…
Dupa revoluție se ridicau, sub ochii noștri de fete mari în ale vieții pe firmamentul marilor gânditori, întreprinzători noi: iluștri reprezentanți ai geniului malefic romanesc.
Sa pornim cu începuturile pentru a ilustra o noua teorie de ignobel…
Prima cooperativa din lume se considera a fi fost „Rochdale Equitable Pioneers”. Ce a însemnat asta? Un grup de 28 amărați au pus de o parte câțiva “pence” pe săptămâna pana au adunat suma de 28£. Pornind de la aceasta suma au ajuns în scurt timp sa facă afaceri de miliarde de £. Era pe vremea când Marx citea cu pielea găina despre viata amărâților țărani din Principate jefuiți de de-alde Dinu Păturica grecotei cu ceafa groasa și de sute de rafinați bancheri cu reprezentanții lor adunați pe vremea aia la Sulina în Comisia Europeana a Dunării !!….(printre care și englezi care investeau cu profituri inimaginabile câte 28 de lire, dolari, franci sau Euro, pardon asta da invenție apărea mai târziu). Erau din toate tarile bogate ale lumii de atunci…Bietul patriot Bălcescu care a murit în mizerie la Palermo, a dat numele Institutului Agronomic din București dar o data cu botezarea postrevoluționara a instituției în Universitate numele lui a fost șters ca și opera lui atât de actuala privind proprietatea în agricultura…
Iata noua teorie aplicata după revoluție de noii strategi ai distrugerii agriculturii romanești ca domnul Victor Surdu, Dumnezeu sa îl ierte.... Dupa aceasta teorie de exemplu cooperativa din Anglia ar fi trebuit sa dea înapoi urmașilor celor 28 de fondatori câte o lira deci un total de 28 £, iar restul de fond social sa îl împartă actualilor angajați și celor din AGA sau ce o fi pe la ei, sau cum s-or numi și la noi, unde evident domnul Surdu ca geniu al economiei agrare, alți corifei ar avea și ei hartane bune de apucat…Fericire mare pe urmașii englezi care vor putea cheltui câte o lira sterlina fără sa mai aștepte dividende sau cum s-or numi ele acolo în fiecare an…ca și țăranii urmași ai fondatorilor CAP care au luat cel mai prost pământ împărțit hoțește și adunat cu japca de cine trebuia, cu cărămizi și olane din anii 50 din grajduri, birouri și acareturi…demolate și cu terenuri ramase selenare după geniala reforma agrara...
Daca lucrurile mergeau bine urma sa se extindă în toate domeniile economice în Japonia, SUA, Imperiul Britanic, Franța Republicana etc. Ce fericiți erau urmașii fondatorilor sa se vadă cu banii băgați inițial de genialii lor înaintași și sa vadă plecând cu căruța cu bani pe umilii lor angajați care vor trage câte o flegma groasa când vor ajunge în dreptul lor. Nu vor auzi nimic ca din banii primiți își vor permite sa își cumpere niște dopuri de urechi dacă nu au oprit ca noi romanii pe cele date de vreo linie aeriana când se duceau la câte o reuniune a Clubului de la Roma sau de unde o fi fost…
Începutul s-a făcut zic gurile rele la defunctul AEI (Asociația Economica Intercooperatista !!!) Galbinasi. L-am cunoscut pe domnul Daniliuc care și-a făcut o moșie de vreo 2000 de hectare pe acolo. Era la Uniunea Națională a Țăranilor Liberi din Romania....Asa deci domnul Surdu și gașca domniei sale, (e o poezie nevinovata, „Cati ca voi…”) a început demolarea agriculturii cooperatiste și nu numai…Erau speranțe ca domnul Ion Rațiu sa roage pe doamna de fier beton Thacher sa facă fericiți prin metoda Surdu poporul britanic dar doamna se vede ca a fost.. surda…Era o șansă, prima de la Napoleon încoace ca Anglia sa preia întâietatea în știința dreptului dar mai bine nedrept dar sa fii mare putere economica, nu ca aia care nici măcar nu au fost în stare sa publice operele unui geniu care a fost plagiat de dușmanii de peste Canalul Mânecii… și preluat de Marx...
Speram ca după de-secretizarea unor documente sa aflam de alte descoperiri epocale ale domnului Mircea Cosea de exemplu care se vede clar ca și-au îndeplinit tânta falimentând toată Romania…Au transferat rapid averea agonisita cu atâta munca de un biet popor înfometat și umilit…50 de Euro un combinat siderurgic, dacă știau ce e în Romania aia cu prima cooperativa, câte combinate luau imediat când au început sa se extindă...
Istoria se făurește sub ochii noștri de fapt noi o făurim dar de prea multe ori nu ne dam seama ce monstruozități făurim…
*preluare internet-
În anul 1847 ca urmare a unei secete grave care a afectat Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, dar și datorită invaziei gândacilor de Colorado, problema aprovizionării cu alimente a populației britanice se punea cu acuitate. În concecință, legea protecționistă numită „Corn Law” a fost abolită,deschizându-se posibilitatea importului de cereale din Europa. Principatele Dunărene dispuneau de importante stocuri de cereale, însă accesul la Marea Neagră era controlat de Imperiul Otoman și Imperiul Rus. Principala rută continentală care ar fi permis transportul unor mari cantități de cereale era fluviul Dunărea, fiind în interesul Regatului Unit, dar și al tuturor puterilor occidentale ca circulația pe fluviu să fie liberă, accesul la Marea Neagră să nu fie îngrădit iar adâncimea apelor să fie suficientă pentru a permite accesul navelor cu pescaj important. Încădin vremea domniei lui Barbu Știrbei (1851), au fost lansate studii pentru pentru construirea unei căi ferate care să lege Dunărea de porturile de la Marea Neagră și, eventual, construirea unui pod feroviar peste fluviu. Una dintre variante presupunea construirea unui pod la Giurgiu, care ar fi asigurat legătura cu portul Varna. După Războiul Crimeii, Moldova și, apoi, după 1859, Pricipatele Unite, au obținut ieșirea la Marea Neagră prin sudul Basarabiei (adică județele retrocedate de Imperiul Rus: Cahul, Bolgrad și Ismail), evitând traversarea teritoriului aflat sub ocupația otomană. Așa se face că unul dintre proiectele domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost construirea unei căi ferate și a unui pod peste Dunăre care să lege portul Galați de teritoriile retrocedate și un viitor port la Marea Neagră, „Gibran”. Mai mult, s-a propus și construirea unui canal navigabil care să lege brațul Chilia de mare. Costurile foarte mari ale proiectului, deși aprobat de parlamentul României în 1868, l-au făcut pe domnitorul Carol I să nu promulge legea corespunzătoare. Acest proiect a avut însă darul să deblocheze mari fonduri bănești din partea Marilor Puteri occidentale și să asigure succesul Comisiei Europene a Dunării,
Comisia Europeană a Dunării și-a început activitatea pe 4 noiembrie 1856 la Galați. Puterile reprezentate în acest organism internațional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După războiul de independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al Comisiei.
Pentru buna desfășurare a activității comisiei s-a hotărât, printr-un acord mutual, ca puterea executivă să fie deținută de reprezentantul englez, iar cea administrativă de reprezentantul francez. În toată perioada ei de existență, CED a beneficiat de numeroase scutiri de taxe și impozite și de dreptul de a aborda propriul drapel (cinci benzi orizontale, două de culoare roșie, două de culoare albă și una albastră,cu inițialele C. E. D. în alb). În cele opt decenii de existență, CED a contribuit la amenajarea cursului inferior al Dunării, dar și la dezvoltarea socio-economică a regiunii. În ciuda tuturor conflictelor regionale sau europene, (răboaiele balcanice, Primul Război Mondial), Comisia a reușit să-și păstreze poziția neutră stabilită prin actul constitutiv.
Astfel, între anii 1862 – 1902, au fost executate 10 tăieturi pe brațul Sulina, care au permis scurtarea drumului dintre Tulcea și Marea Neagră cu 249 km, suprimând 29 de cotituri și mărind adâncimea minimă de la 3,66 la 5,48 m. A fost asigurată dragarea continuă a Dunării, s-a construit un nou far la Sulina, în 1839, care să înlocuiascăvechiul far turcesc din 1802 și s-a administrat traficul naval.
Sulina s-a transformat, prin instalarea aici a Comisiei Europene a Dunării, dintr-un sat cu aproximativ 1.000 de locuitori, terorizați de răufăcătorii adăpostiți în smârcurile Deltei, într-un oraș în adevăratul înțeles al cuvântului, cu o populație stabilă,internațională, cu venituri importante și cu necesități economice pe măsură.CED a asigurat asanarea platformei orașului, construcția de străzi, cheuri portuare și diguri de protecție. S-au pus în funcțiune serviciul telegrafic și de telefonie, uzina de apă și rețeaua de distribuție de apă potabilă, uzina electrică care a asigurat iluminatul portului și străzilor orașului, Sulina fiind astfel printre primele orașe din România care a beneficiat de noul sistem de iluminare publică. A fost înființat un spital, care acorda asistențămedicală gratuită tuturor locuitorilor orașului. CED a participat la construirea mai multor lăcașuri de cult.
Printre premierele sociale realizate de CED în România trebuie amintite: indemnizațiile acordate funcționarilor internaționali (de instalare, pentru chirie și întreținere, de concediu), asisteță medicală gratuită, avansuri salariale rambursabile sau dreptul de pesionare. După numeroase campanii de presă, care reflectau interesele politiceși economice ale autorităților de la București și prin care se cereau recuperarea „suveranității naționale” și, implicit, accesul la taxele strânse de Comisie, în 18 august 1938 s-a ajuns la „Aranjamentul de la Sinaia”,prin care s-desființat organismul internațional al CED și s-a înființat, în schimb, „Administrația Dunării de Jos”, organism aflat sub controlul guvernului României.
Comisia Europeană a Dunării a ajutat la modernizarea Sulinei și a regiunii înconjurătoare. Odată cu apariția acestui organism internațional, s-au rezolvat, în mare parte, problemele legate de traficul ilicit și de banditism. Sir Charles A. Hartley, numit „Părintele Dunării”, a fost în perioada 1856 – 1871 inginerul-șef al CED. După acest an și pânăla decesul său din 1905, el a fost consultant pe probleme de navigație fluvială și maritimă și a participat la construirea și modificarea a numeroase porturi, printre care cele din Constanța, Varna și Burgas. Sir Charles A. Hartley a fost inițiatorul numeroaselor lucrări tehnice din Delta Dunării, care și-au pus amprenta pe navigația fluvială din zonă până în zilele noastre. El este autorul soluțiilor de regularizare a cursului Dunării, prin amenajarea provizorie a părții maritime a brațului Sulina și a regularizării întregului braț Sfântul Gheorghe în vedera utilizării pentru navigație. Dacăîn cazul brațului Sfântul Gheorghe, costurile uriașe presupuse de proiect au împiedicat declanșarea lucrărilor, succesul neașteptat al lucrărilor inițiale de pe brațul Sulina a dus la continuarea lucrărilor pe întreaga sa lungime, nu doar pe porțiunea maritimă. Astfel s-a reușit deplasarea barei Sulina și adâncireașenalului navigabil. Datorită celor câteva zeci de tone de lucrări, canalul Sulina, cu o lungime de 101 km și o lățime de 130 – 150 m, are o adâncime de 11,25 m și permite trecerea navelor cu un gabarit de până la 12.500 t. Din punct de vedere al gabaritului de tranzit, Canalul Sulina se află imediat după Canalul Suez și Canalul Panama, cu mult înaintea Canalului Dunăre-Marea Neagră, care permite un gabarit de transit de numai 5.000 t. CED a construit, în 1869, „Farul Mare”, care prelua sarcinile vechiului far turcesc, construit în 1802. În zilele noastre, Farul Mare, declarat monument istoric, adăpostește un mic muzeu, care prezintăîntr-o sală istoria CED și într-o a doua sală mărturii legate de prezența în Sulina a scriitorului Eugen Botez, mai cunoscut cu pseudonimul Jean Bart. Un alt far construit de CED pe Insula Șerpilor, în 1920 și dat în funcțiune în 1922, a fost în îngrijirea autorităților române până în 1947, când a fost cedat odată cu insula Uniunii Sovietice.
Jean Bart este cel care a eternizat numele Sulinei în romanul Europolis și cel care, într-un studiu din 1899, definea pentru prima oară cimitirul orașului ca „Cimitirul viu”. „Cimitirul viu” este o importantămoștenire a perioadei cosmopolite a Sulinei din timpul existenței CED, fiind compus din trei secțiuni principale și subsecțiunile corespunzătoare: cimitirul creștin, cimitirul CED, cimitirul ortodox, cimitirul ortodox de rit vechi (lipovenesc), cimitirul bisericilor europene occidentale, cimitirul musulman și cimitirul evreiesc.
„Administrația Dunării de Jos” a fost desființată în 1940, odată cu creșterea influenței Germaniei Naziste în zonă, prin așa-numitul „Aranjament de la Viena”. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, a fost înființatăorganizația interguvernamentală Comisia Dunării cu sediul, (din anul 1954), la Budapesta , care își îndeplinește activitatea în baza prevederilor „Convenției cu privire la regimul navigației pe Dunăre”, semnatăla 18 august 1948, la Belgrad. În Comisia Dunării sunt membre 11 state riverane: Austria, Bulgaria, Croația, Federația Rusă, Germania, Moldova, România, Serbia, Slovacia, Ucraina și Ungaria. Patru state au obținut statutul de observator: Franța, Turcia, Olanda și Cehia.

miercuri, 16 mai 2018

Stefan Manea


Stefan Manea a fost un om care a pretuit natura considerand ca aproape totul poate fi vindecat de aceasta avutie care e in jurul nostru cu precadere al romanilor. A fost un accident grav cu arsi cand era director la combinatul chimic din Giurgiu si de atunci a constatat ce poate uleiul de catina in vindecarea arsurilor la oameni. A avut amabilitatea sa ne intalnim de cateva ori cand eram in febra elaborarii tezei de doctorat. Sunt, nu precum ciupercile, dar sunt destule farmacii Hofigal care ofera ce au realizat cei care au stat si lucrat in jurul domniei sale, nu a alergat dupa titluri dar a atras in jurul lui personalitati in domeniul medicinii naturiste. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!



Sea buckthorn has a great number of personalities in many domains involved in different aspects of research and production. After 1989 the man who obtained important results in this domain is the actual director of Hofigal:
Data şi locul naşterii: 6 iunie 1937, comuna Goicea, jud. Dolj
 Cetăţenia: română
1943 - 1951 Şcoala primară (Învăţător Ion Goiceanu) Com. Goicea, jud. Olt
1951 - 1954 Liceul “Fraţii Buzeşti” Craiova, jud. Olt
1954 – 1958 Academia Militară
1958 – 1964 Facultatea de Chimie Industrială Secţia Chimie organică
 Institutul Politehnic Bucureşti - curs seral
1958 – 1962 Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice Bioinginerie şi biotehnologie
1962 – 1964 Ministerul Industriei Chimice Direcţia generală de Export-Import şi Cooperare
1964 – 1968 Uzina de Medicamente Bucureşti Şef de uzină
1968 – 1974 Biofarm Bucureşti Director general
1974 – 1975 Ministerul Industriei Chimice Bucureşti Inspector Direcţia de Organizare
1975 – 1988 Combinatul Chimic Giurgiu Director General
1988 – 1990 Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie Bucureşti Consilier
1990 – 1991 IPROCHIM, Bucureşti Consilier
1990 – 2010 Hofigal Export Import S.A. – Bucureşti Preşedinte / Director General
15 mai 2018 decedat
Ştefan Manea (Hofigal)
Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim!
Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur
● Primul produs enzimativ din lume din usturoi, praz şi nap
● Nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur
● Ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant
● Ştirul şi napul sunt declarate de ruşi plante de interes naţional pentru sănătatea poporului
● Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman ● În viitorii 40 – 50 de ani, dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea
- V-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri legate de modul în care brandul Hofigal face faţă dificultăţilor cu care se confruntă piaţa românească.
- Eu pot să spun următorul lucru: că Hofigal în momentul de faţă şi-a creat un nume mai ales prin activitatea de cercetare. În afară de noi nu mai este nici o altă firmă şi fac cofinanţări. Eu în fiecare an am avut între 12 şi 14 firme pe care le-am cofinanţat. Cineva mă întreba, la un moment dat: ai făcut socoteala câţi bani ai dat la cofinanţare?! Niciodată. Aş fi cumpărat vreo 250 apartamente. Dar nu asta e problema. Problema este că din cercetarea pe care o facem noi avem foarte multe brevete. Nu există an în care să nu participăm la concursuri de inventică internaţionale, Bruxelles, Geneva, la Londra, peste tot şi nu a fost nici un an în care să nu luăm unu, două premii – medalii de aur – pentru produsele noastre. Peste 80 la sută din produsele pe care le avem sunt din proprietate privată. Cum am făcut acest lucru? Am luat o serie de oameni cu experienţă, din Institutul de cercetări chimico farmaceutice, inclusiv oameni cu care am lucrat înainte şi am avut o politică pe care o am şi acum, pe toţi care au venit încoace după facultate, i-am obligat să-şi ia doctoratele cu o temă sau alta din domeniul în care lucrăm şi astfel i-am obligat să se pună la curent cu tot ce este nou şi să ştie absolut toate noutăţile din domeniu. Şi cu acest lucru am reuşit să-i determin să facă meserie din pasiune. Nu poţi să avansezi, fără pasiune. Eu, în momentul de faţă am şi muncitori foarte mulţi cărora le-am spus să facă pasiune şi, aproape incredibil tineri care au brevete pe tehnologii cumpărate din afară. V-aş da un singur exemplu: am cumpărat anul trecut o instalaţie de capsule gelatinoase din China, care se vând şi pe plan mondial. Ei bine, eu am reuşit cu ei, cu muncitorii şi mecanicii respectivi, ca aceste capsule gelatinoase intercalând un utilaj – o moară coloidală – să putem introduce în ele şi produse solide în uleiurile respective. O chestiune pe care nu o are nimeni pe plan mondial. Este o premieră făcută cu oamenii de aici. Dar, cu aceşti oameni care sunt de valoare. Am încercat să îi formez să fie ca o familie. Cercetarea aşa e. Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur. Am făcut aceste colective pe temele de cercetare pe care le avem cu statul. Şi avem şi teme internaţionale. De exemplu, o temă foarte interesantă pe care o avem cu Turcia, cu Iugoslavia, cu Polonia şi Ungaria. O temă despre care, aparent, poţi să spui: a, ce e aşa de important? E vorba de reziduurile care cad de pe blănurile animalelor. Acele reziduuri sunt de o valoare extraordinară dacă ştii să le valorifici. Unele din ele sunt sisteme enzimatice, altele sunt produse valoroase din toate punctele de vedere.
Am trecut să dezvoltăm ştiinţe pe care nici măcar nu le-am băgat în programa de învăţământ. De exemplu, în medicină. La noi, la Medicină nu se învaţă aromoterapia, enzimologia, gemoterapia. Or am înfiinţat secţie de enzimologie şi anul acesta am scos primul produs enzimatic recunoscut care rezolvă nişte treburi cu totul deosebite. Respectiv, rezolvă colesterolul, trigliceridele, tensiunea, glicemia, produs care nu are nici o toxicitate.
Şi dacă vă spun materiile prime din care e făcut o să zâmbiţi: usturoi, praz şi nap! Şi am oameni care sunt interesaţi în mod deosebit să cumpere produsul pentru că aici toată tehnologia de a obţine aceste enzime are un secret. Sunt oameni din afară care ar vrea să îl transforme în medicament ca să-l folosească ei. Şi, de exemplu, sunt două ţări care cumpără produsul de la mine şi se vinde cu de 14-15 ori preţul pentru că problema… este palpabilă.
Problema colesterolului: sunt o grămadă de medicamente care au efecte benefice momentan, dar efecte toxice pe durată lungă, extrem de periculoase. Cercetări făcute acum de englezi arată că orice medicament luat pentru colesterol este o otravă. Să vă explic pe scurt: colestorolul este numit de noi bun şi rău. Colesterolul este fabricat de către ficat 85%. Restul de 15% vine din afară, din grăsimi, din ce mâncăm. Dacă eu încerc să reduc acest colesterol, cel bun este căruţaşul care cară prin sânge materiile prime la celule, cel rău care se depune pe vase este cel din care se formează membranele celulare, noile celule care se nasc. Şi cantitatea de colesterol pe care eu o am este calculată de partea aia de creier şi ea este calculată în funcţie de câte celule îţi mor în organism.
Dacă tu umbli la ficat şi cauţi să rezolvi problemele astea nu faci altceva decât să îţi accelerezi procesul de îmbătrânire. Adică este o chestie complet nouă pe plan mondial. În acest mod eu nu umblu pe organ, umblu pe ficat şi îl determin să fabrice şi noile celule care îi trebuie şi să-mi rămână colesterolul care este strict necesar. În trei-patru luni de zile am avut oameni care aveau colesterolul 280 şi au ajuns la 170, în limita strict necesară cu acest produs.
De asta am spus de enzimologie căci în afară de chinezi, ruşi, americani, în toată Europa nu mai există nimeni care să producă produse pe bază de enzime. Suntem singurii „obraznici” dacă vreţi – pentru că aşa mi s-a spus la un congres: ceea ce vreţi dvs. este obrăznicie. Adică avem această chestiune, avem oameni şi copii pe care i-am format. Şi îi vom forma în continuare. Şi tineri şi bătrâni. Avem oameni şi de peste 80 de ani care lucrează, dar iau şi tineri, obligându-i să înveţe, să facă doctoratul, masteratul, îi oblig să înveţe pentru a duce mai departe. Asta este una din căile mele de lucru cu care mă menţin cu produse noi.
Al doilea lucru pe care l-am considerat strict necesar: eu nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur, bio şi ecologică. Pentru că cercetările de pe plan mondial şi în mod deosebit… aici pot să spun că ruşii sunt foarte avansaţi chiar faţă de chinezi. Ruşii au cercetări speciale pentru aşa ceva. Un exemplu vă dau: ruşii au un institut special de cercetări care se ocupă numai de spirulină. O algă. Dar este alga completă pentru viaţă. Este alga cu care a plecat Gagarin în Cosmos, hrana pentru cosmonauţi, hrana pentru cei care lucrează în subteran, este hrana care îţi asigură absolut tot. Aici am şi un brevet făcut în mod deosebit cu Republica Moldova, profesorul Şelaru din Chişinău. Şi vreau să vă spun un lucru care nu ştiu cât se ştie la noi. Pe moldovenii din Republica Moldova noi îi tratăm aşa, ca pe nişte rude mai sărace, dar sunt mai deştepţi decât noi. Pentru că puţină lume ştie că fostul imperiu sovietic a vrut să facă arma bacteriologică şi a făcut toate cercetările la Chişinău şi, de aceea chimia era la cel mai înalt nivel. Toate ştiinţele naturale, acest centru avea studenţi, la un moment dat, din peste 120 de oraşe din toate ţările lumii. După revoluţie am făcut, imediat ce mi s-a permis, o primă întreprindere la Chişinău cu spirulina. Atunci am brevetat… am şi acum în seră fişa mea. Ruşii, aceşti moldoveni „ai noştri”, s-au ocupat de cercetarea asta foarte avansată şi partea de bio-chimie m-a ajutat foarte mult şi pot să spun că nivelul lor ştiinţific era mult peste ce aveam noi în ţară. Şi am profitat de treaba asta. Cercetarea pe care am făcut-o cu ei a continuat pe un drum pe care, asta vreau să-l accentuez şi anume ce se întâmplă cu plantele, cu algele, cu tot ce este verde dacă foloseşti insecticide, ierbicide.
O cercetare pe care ei o demonstrează astăzi: au ajuns la nişte treburi practice deosebite. Armurariul este materia primă pentru silimarină (pentru o mulţime de utilizări). Silimarina de sinteză este una din cele patru componente. Silimarina de sinteză are o activitate de 5% faţă de silimarina naturală formată din toate componentele. Dacă această plantă este crescută cu un azotat de amoniu, ca îngrăşământ, se transformă şi se obţin nişte aminosilighine extrem de toxice. Şi dintr-un produs sănătos faci o otravă în toată regula. Foarte multe din produsele zise naturale compromit calitatea.
Acum între Turnu-Măgurele şi Alexandria, la Furculeşti ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant şi avem peste 300 ha de pământ unde ne facem culturile, aproape 200 ha sunt transformate în terenuri bio, autorizate de Ministerul Agriculturii şi internaţional de firma italiană care se ocupă în toată Europa de aşa ceva.
Aici iarăşi vă spun despre o cercetare comună cu ruşii. Am găsit o plantă care poate transforma într-un an un teren otrăvit într-unul bio. Se cheamă ştirul. Ăla pe care noi nu dăm doi bani pe el şi cu care ţăranul român creştea porcii. Amarand – denumirea sa din greacă care înseamnă „învinge tot” – este un dar al lui Dumnezeu care face următoarele chestiuni: poţi să o pui în orice fel de pământ că nu-ţi iese la suprafaţă decât plantă curată. Dacă vrei să vezi un teren cât e de bun smulgi un ştir. Dacă rădăcina e dreaptă şi curată atunci e teren bun, bio, dacă pe rădăcină găseşti nişte negi, alea sunt nişte otrăvuri pe care ştirul reuşeşte să le scoată şi le izolează.
- M–am întrebat adeseori dacă vitalitatea extraordinară a buruienilor nu poate avea o folosinţă concretă.
- V-aţi întrebat bine. Facem o greşeală imensă că spargem acest tot pe care ni-l dă natura. Toate plantele au rostul lor – bine aţi spus. E păcat că aşa zisa ştiinţă modernă – din care am făcut şi eu parte, că am şi eu păcatele mele – ştirul ăsta mai are o proprietate descoperită de ruşi. La o anumită vârstă frunza de ştir are o activitate antibiotică atât de puternică încât nu există comparaţie cu… nici un antibiotic care există la ora actuală. Dar şi lucerna e net superioară proteinei de carne de pasăre, de vită, conţine toţi acei 8 aminoacizi de care organismul uman are nevoie; al doilea lucru: rădăcina plantei se duce până la 12 m adâncime în pământ, dacă apa este la 6 m adâncime nu mai contează dacă a plouat sau nu, dar nu numai atât. Ea scoate la suprafaţă minerale şi tot ce îi trebuie încât după ea ţăranul român ştia să facă rotirea culturilor, 4-5 ani de cultură de grâu şi porumb, iar punea lucernă şi astfel scotea dupa câţiva ani tot ce îi trebuie plantei. O altă treabă despre plante: cine oare a dat doi bani vreodată pe napi?!
- Un fel de cartofi….
- Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir?
Există medicina vibraţională. Cel mai teribil detector de minciuni s-a făcut cu ajutorul plantelor care nu pot să te înşele. Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman. De exemplu, se cunoaşte din antichitate că ţăranul român îşi trata flebitele cu castane. Le ţinea 4-5 zile în apă apoi le sfărâma. Gemoterapia modernă arată că ce? Atunci când făcea treaba asta începea să germineze castana. Atunci apăreau celulele noi. Ca să se constate acum, după cercetări foarte multe, că celulele din germenele de castane sunt identice cu cele din vasele de sânge ale noastre.
Sistemele de vibraţie ale castanei le percepe organismul, de asta, la ţară, oamenii se duc şi îmbrăţişează castanul. Sunt vibraţiile care purifică organismul, o chestie pe care lumea o înţelege foarte greu, dar sunt şi altele… coacăzul are în frunze nişte componente care seamănă cu cortizonul, dar nu are nici o toxicitate pentru că organismul uman o acceptă.
Iată, pădurarii trăiesc în aer curat. Şi toată lumea spune vai, ce bine de ei, respiră aer curat. Ei bine, ei fac parte din categoria de oameni cu cea mai scurtă viaţă. Un pădurar care a tăiat un copac până la 1 km se degajă energie negativă. Noi nu cunoaştem această lume a plantelor. Concluzia: natura trebuie păstrată ca atare.
Poate aţi văzut, pe toate produsele Hofigal eu am o lozincă, cuvintele lui Eminescu: „Natura nu minte niciodată”. Dar Eminescu nu a fost publicat înainte de Revoluţie pentru filozofia lui: Natura egal Dumnezeu. Natura are soluţii la toate. Atunci, dreptul meu este de a o lăsa cum este.
- Aş vrea să vă rog să trecem pe un registru concret. Care sunt ultimele realizări ale Hofigal?
- Am făcut această linie nouă de capsule gelatinoase unde facem produse noi, printre care unul în premieră mondială, care se numeşte LARV Albina. Asta arată că albina ca atare are foarte multe componente micro şi macro elemente comune cu ale organismului uman şi are peste 200 enzime comune cu ale organismului uman. Apilarnilul care se făcea înainte, se lua lăptişorul de matcă se făcea liofilizare şi îl făcea solid. Dar acesta are 70 la sută apă şi 30 la sută substanţă uscată. Exact ca şi organismul uman. Ei bine, în momentul când făceai această uscare distrugeai o grămadă de enzime. E pentru prima dată pe plan mondial când iau acest lăptişor de matcă, îl bag într-o maşinărie specială, îl bag în ulei, respectiv Omega 3, alături de spirulină şi îl încapsulez cu toate proprietăţile lui de la albină. Şi nu înlătur nimic din ceea ce se cheamă de la matcă. Ei bine, produsul dă nişte rezultate foarte bune.
Cel mai important lucru pe care l-am constatat: are în el calitatea declanşării reacţiilor hormonale din organism. Declanşând astea, absolut toate, cancerul mamar la femei, prostata la bărbaţi este imposibil să se mai poată întâmpla aşa ceva. Cea mai importantă treabă este că regenerează organismul în totalitate. Albina este singura care are în larva ei vitamina B12 într-o cantitate încât în 100 mg de larvă de albină se găsesc circa 12-16 centigrame de B12. Sunt suficiente 6 capsule pe zi ca să asimilezi necesarul zilnic de B12. Al doilea lucru în larva de albine sunt componente deosebite, dintre care unele cu iod. Asta are un iod pe care tiroida îl asimilează. Una din realizări.
O altă realizare: aspirina naturală. Am fost inspirat din poveştile din copilărie. Pe mine mă fascina atunci ideea că se făceau schimb de roci valoroase, de aur cu coajă de salcie. La toate luptele tribale fiecare trebuia să aibă în buzunar dacă se rănea, coajă de salcie ca să mănânce. După cercetări, salcia are precursorul acidului salicinic, adică salicinol şi acum e demonstrat că iarăşi enzimele au un rol deosebit. Am fost inspirat de nişte cercetări ale englezilor, aspirina ca atare a fost gândită să atace orice fel de inflamaţie. Acum se ştie şi de ce. Dar, aspirina poate face mai mult rău decât bine. Ei bine, salicinolul s-a dovedit că nu are nici o acţiune secundară. Eu am nişte rozmarin în cultură, am asociat cu o altă formă de salicinol din rozmarin şi am făcut salicinolul concentrat, care înlocuieşte aspirina din toate punctele de vedere. Un lucru foarte important: toate aceste plante din care vrei să faci produse enzimatice trebuie să le faci fără să depăşeşti temperatura de 40 de grade, că astfel distrugi enzimele.
O să scoatem acum ceaiul făcut la rece. Aici am un brevet cu totul deosebit privind uscarea plantelor – iarăşi premieră mondială. Eu usuc plantele cu aparatură din Germania şi fac uscarea prin modificarea umidităţii totale şi marea descoperire constă în faptul că toate bacteriile, chiar şi viruşii, sunt distruşi. Învelişul viruşilor este din hidrocarburi care rezistă. Dar când umiditatea a scăzut, ele crapă şi s-a dus bacteria. Acum 4-5 ani când am dat de această descoperire nu-mi venea să cred că pot să sterilizez o plantă fără să o aduc la temperatură. Eu prelucrez numai cu 24 de ore înainte de a fi fabricat produsul pentru că şi aici, la capsulare, eu folosesc aceste blistere şi de aceea, de exemplu, nu le ambalez în borcane, deoarece orice capsulă care vine în contact cu umezeala şi cu oxigenul se degradează. Pentru asta am luat medalia de aur a Calităţii Europene la Oxford acum 2 ani de zile pentru calitatea produselor Hofigal pentru că aveam nişte produse cu totul deosebite. Acum voi scoate pe piaţă nişte produse noi pe bază de alfa de care vă spuneam. Mă irită faptul că la noi în ţară sunt atâţia copii bolnavi. Peste 12 la sută avem copii bolnavi la un an, doi de viaţă. Cu produsele pe care le poate lua mama îi poate corecta absolut toate eventualele boli.
- Care rămâne produsul de bază al Hofigalului?
- Primul produs se cheamă Redigest. Nu are egal pe plan mondial. Îl consumă nouă şefi de state. Acest produs, cine învaţă lecţia să-l ia cu regulitate de la vârsta de 35 de ani. Este o invenţie făcută acum 18 ani la sugestia unui medic veterinar care mi-a spus: noi semănăm cu păsările foarte mult. Nu încerci să vezi dacă poti să scoţi un produs din pipota lor? Am constatat că puiul de găină în perioada de 18 zile până la 36 zile se suprapune identic din punct de vedere al enzimelor cu omul. Făcând cercetări pe treaba asta am găsit pe cuticula de pipotă doi noduli: hipofiza şi epifiza. Şi avem şi aceste enzime care ar trebui fabricate de către organism. Aceste enzime dacă le aduci de afară…
În viitorii 40 – 50 de ani dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea. Dacă vii cu acest supliment de la vârsta când nu mai poţi face faţă efortului – de la enzime nu mai faci faţă – poţi să ajungi Norman Walker. Cercetător american, care la 84 de ani a renunţat la scaun şi a început să facă câţiva km pe jos, zilnic. Apoi a scris cartea „Întinereşte şi tu” pentru a-i învăţa şi pe alţii din experienţa lui de viaţă, dar şi ca medic, despre toate descoperirile şi cercetările sale. A murit la 116 ani. Cu mintea perfect limpede. Acesta spunea: nu contează să arăţi tânăr, ci să ai minte tânără.
Am o mâhnire teribilă că la noi în ţară se acceptă OMG-urile. A fost un congres aici. Spusă de către nemţi în plină şedinţă. Madam Merkel a avut o întâmpinare teribilă. Stuparii au găsit că matca nu mai depune 1.200 de ouă dacă iei polenul din OMG-uri, pentru că în primul an scade capacitatea cu 30 la sută, în anul 2 scade cu 50 la sută şi în anul 3 stupul se stinge. Şi aceşti stupari s-au dus cu aceste filme, le-au arătat dnei Merkel. Peste câteva zile a dat decret prin care interzice pe tot teritoriul Germaniei OMG-urile şi firmei Monsanto să plătească despăgubiri la toţi stuparii. În Europa am rămas singurii care acceptăm OMG-urile. Rezultatul: 50 la sută din bărbaţii din România nu mai pot să procreeze. Dar, suntem ţara cu cel mai bogat pământ din lume. Dar nu ştim să-l preţuim. Dacă am trece la produse bio şi economic ne-am reveni. I-am spus şi unui ministru: dacă dvs. mâncaţi mămăliga din porumbul cultivat în pământul pe care aţi acceptat să se cultive porumb modificat genetic în nordul României, trebuie să mâncaţi 4-5 mămăligi ca să vă asiguraţi micro elementele necesare. De-aia americanii sunt toţi obezi.